Uraaa, drăguţa mea, Geoană e pe cîmp!

Ştiţi ce face orice corporatist cînd pleacă, în fiecare seară, de la serviciu? Hai că vă spun eu: se duce la ferma lui, strînge recolta, culege fructele de prin pomi, mulge vacile, îşi cumpără tractoare, mai dă un var… Dar ce spun eu? Pe cît punem pariu că oamenii se ocupă cu agricultura şi în timp ce şefu’ face spume vizavi de productivitatea muncii şi rezultatele proaste pe Q3?

Second Life™, Counterstrike, la o parte! Pentru că, tineri yuppies de pretutindeni, o nouă stafie bîntuie prin Europa. Şi nu numai. Este vorba despre ubicuul, pe Facebook, Farmville, produs de Zynga Games. Aproape că sînt tentat să spun, precum Churchill, că niciodată în istoria jocurilor nu s-au bucurat atît de mulţi oameni atît de mult pentru atît de puţin. Ideea e banală: ţi se dă un lot de pămînt, pe care trebuie să-l cultivi şi, cînd e timpul, să-ţi strîngi recoltele de pe el. În funcţie de experienţa colectată prin plantări repetate, ai acces la tot mai multe seminţe, cu profitabilitate tot mai mare, la maşini agricole, pomi fructiferi, animale şi ferme… Şi aici mă leg de altă chestie haioasă: e interesant de remarcat că, în timp ce băieţii trîntesc de toate peste tot, pentru productivitate, fetele îşi fac cîte o minune de fermă, cu brizbizuri şi aranjamente artistice, să tot staaaai pe-acolo, în sînul naturii! Pentru că, normal, poţi cumpăra, cu banii din recolte, un milion de trăsnăi cu care n-ai ce face, da-ţi permit să cîştigi orice virtual concurs „Ferma noastră, ca o floare“.

Fascinant este nu că un joc s-a răspîndit mai ceva ca gripa porcină, ci că este vorba despre un joc completamente paşnic, fără împuşcături şi dezmembrări, fără curse sălbatice de maşini, practic fără competiţie directă. Sigur, o parte din ideea jocului e să aduni bani din agricultură, ca să-ţi măreşti ferma pînă la dimensiunile unei hacienda, şi, cînd strîngi un milion, să-ţi iei viloi cu turnuleţe. Dar nu e doar atît. Iar succesul fulminant al jocului îl pun pe seama atracţiei tot mai mari către conceptul de slow life, de eliminare a stresurilor şi nebuniei oraşului. O fantezie escapistă complet nevinovată. Ce e mişto, totuşi, şi pentru corporaţiile lumii, e că, spre deosebire de Minesweeper sau Solitaire, nu poţi sta ca tembelu-n faţa monitorului, ore-n şir. Că pepenii, de exemplu, iau şi cîte trei zile să se coacă. Deci stai juma’ de oră, culegi, plantezi, mai dai o mînă de ajutor vecinilor şi gata! Pînă mîine aştepţi înfrigurat noua recoltă. Pe bune, însă, dragi yuppies din lumea-ntreagă, între un muls de vacă şi-un strîns de ananaşi, mai uitaţi-vă şi la ce joacă ăştia micii ai voştri şi eventual învăţaţi-i şi pe ei cum e cu viaţa la ţară şi responsabilitatea culesului de curmale, că poate-or fi şi ei niţel mai buni cînd or creşte mari. Iar dacă nu ştiţi despre ce vorbesc, intraţi pe Facebook, faceţi-vă fermă şi hai să fim vecini. Da’ nu fiţi ţărani, nu veniţi în vizită cu mîna goală. Aduceţi-mi şi voi cîte un pom exotic, că tare am nevoie! Hai, că sînt de treabă, vă mai alung vulpile cînd sînteţi la oraş, cu treburi.


P.S. Dacă mai aveaţi nevoie de vreo dovadă a popularităţii jocului, uite că şi campania electorală a ajuns pe Farmville. Să mai zică cineva că PSD-ul nu-i un partid cu priză la ţară!

Taguri: joc Farmville