Robotul 1: Frate, noi de ce facem asta?! Ce treabă avem noi cu politica?! Noi sîntem nişte roboţi umanoizi care ne interesează numai să mîncăm, să bem, să ne uităm la porno prin satelit, să ne băgăm degetul în c** şi să frecăm mangalul…
Robotul 2: Ai dreptate, frate, dar cu ce bani ne luăm noi atunci droguri?!
Robotul 1: Eu zic să lăsăm în p**** mă-sii asta cu asasinatele… mai bine murim de foame!
Robotul 2: Măi, boule, nu înţelegi că nu de mîncare e vorba?! Mîncarea dă-o-n mă-sa, nu avem nevoie de aşa ceva, dar de droguri avem! Nu vezi că e criză, am fost disponibilizaţi şi ar trebui să avem depresie? Deci să ne drogăm?!
Robotul 1: Absolut deloc! Eu, ca robot, dacă nu am slujbă înseamnă că mi-am depăşit condiţia de robot! Înţelegi? Eu nu simt nici o depresie, dimpotrivă, mă simt ca şi cum aş fi practicat sex oral încă din grădiniţă cu colegele mele!…
Robotul 2: Pedofil cretin… cum să faci, mă, sex oral în grădiniţă?!
Robotul 1: Era o expresie… poftim, retrag: ca şi cum, dacă aş fi fost homosexual, aş fi fost sodomizat de echipa de rugby a Noii Zeelande!
Robotul 2: Bă, tu te-ai tîmpit?! Alte comparaţii din astea nu mai găseşti?
Robotul 1 (continuă ca şi cum nu ar fi auzit nimic): …ca şi cum aş fi urofil şi aş bea un vagon de pipi de balenă!…
Robotul 2: Băi, tîmpitule, opreşte-te!
Robotul 1: …ca şi cum aş fi onanist şi m-aş masturba la Albă-ca-Zăpada, Chip şi Dale şi căprioara Bambi…
Robotul 2: Dacă nu încetezi, te voi opri eu! Te-ai dereglat, cred că te-ai încălzit prea tare…
Robotul 1: …ca şi cum aş fi un WC public şi milioane de oameni…
Robotul 2: Taci! Taci dracului! Nu mai suport!
Robotul 1: …ca şi cum aş fi hîrtie igienică şi fundul lu’ primarul Popescu-Piedone din sectorul 4 ar veni peste mine…
Robotul 2: Gata, pînă aici! Te opresc!
Robotul 1: …ca şi cum aş fi necrofil şi aş face sex oral cu clitorisul din cimitir al Elenei Ceauş…
Aici, Robotul 1 se stinse încet. Mai avu două spasme de la ultimele fluxuri de electroni, dar ochii i se stinseră şi intră în stand-by. Robotul 2 apăsase pe butonul de Ultra-shut down, cel pentru cazuri extreme.
Robotul 2: De ce? De ce m-ai pus să fac asta?!
Robotul 2 începu să plîngă încet lîngă trupul stins al prietenului său, cald încă şi plin de electroni care nu părăsiseră sistemul.
Robotul 2 (plîngînd): Boule, îţi dai seama că, dacă o să te reaprind, o să ai toată memoria ştearsă? Că n-o să mă mai recunoşti?! Atîţia ani de prietenie duşi pe aia a mă-sii pentru că nu ai vrut tu să îţi ţii gura aia proastă!… Că nici nu ştiu dacă o să te mai pot reaprinde?! De ce m-ai obligat să fac asta?! De ce?! De ce? F***-i ceara mă-sii de existenţă electronică! Cerule (se uită în sus), de ce te caci cu electroni pe noi?!?!

(va urma)

Robocapu’ răutăţilor

Taguri: poveste cu roboti roboti in criza