Toader Paleologu: Prostia e starea naturală a omului, o ştiu de la papa

Nea Alecu: "Prostia, starea naturală a omului"

Reporter: Ce e prostia?
Toader Paleologu: Starea naturală a omului.
Rep.: Cum aşa? Te naşti prost, apoi te înveleşti în Plutarh şi te deştepţi?
T.P.: Aici nu sînt original, asta-i teoria lui tata, că omu-i prost, dar are momente de inteligenţă, un soi de har improbabil, dar totuşi realizat. N-am o teorie proprie în domeniu. Am alte teorii…
Rep.: Care ar fi acelea?
T.P.: În domeniul meu, în filosofie politică, în teologie politică, acolo am şi eu teoriile mele. Cu prostia mă iau după ce spunea papa. Nu consider că trebuie să produc teorii proprii în fiecare domeniu.
Rep.: Şi ce mai spunea papa? Ce-ar fi spus despre ideea de ministeriat?
T.P.: Nu şi-a dorit niciodată o asemenea poziţie, avea o natură mai rebelă, probabil, dar cred că s-ar fi bucurat să mă vadă în formula asta şi, mai ales, ne-am fi distrat împreună.


Pascal: "Vînătoarea e mai importantă decît prada"

Rep.: Vă ocupaţi cu efemeritatea.
T.P.: Evident, viaţa e efemeră.
Rep.: Tîmpit nu e ministeriatul? Pentru un Paleologu.
T.P.: Mă provocaţi, domnule Istodor.
Rep.: Ţaca-paca, ţaca-ţaca toată ziua.
T.P.: Mă provocaţi, fiindcă ştiţi ce am în minte.
Rep.: Inteligenţa e chestie de har, aţi spus-o. Asta e şmecherie.
T.P.: Cred că vă vizitează inteligenţa în acest moment. După privire, cred că da. Aveţi un licăr în privire. Acum vorbind serios. Dacă ai o vocaţie filosofică e util să ai o experienţă intensă a condiţiei umane. O campanie electorală, un ministeriat. Campania e faţa frumoasă a oamenilor. Cum spunea Pascal, cu vînătoarea şi prada. Vînătoarea e mai importantă decît prada. Ministeriatul îţi dă ocazia să vezi cealaltă faţă a tapiseriei, lucrurile urîte. Şi e important şi asta. Pentru cineva care a citit Schopenhauer de mic e doză intensă de pesimism practic. Asta-i una. Celălalt aspect este onoarea de a avea o asemenea însărcinare. O asemenea onoare publică este un sacerdoţiu. Un ministru e un servitor, dar un servitor în sensul nobil al cuvîntului. Chiar există o vorbă a lui Goethe, „Viaţa nobilă e dedicată unui serviciu“. Cred foarte mult în chestiile astea.


Pleşu: "Freud în cazul Paleologu. Nu se aplică"

Rep.: Pînă acum, discuţia noastră a început sub semnul lui papa. Tatăl. E strivit micul Paleologu, e chiar cel mic?
T.P.: Asta e din partea celor care au ostilitate faţă de mine şi nu l-au cunoscut pe tata. Asta a spus-o Crin Antonescu, dar tata avea o părere execrabilă despre el. Cine l-a cunoscut pe tata ştie că tata avea o atitudine de profund respect şi mutuală admiraţie, cum spun francezii. Era un tată, sigur, în vîrstă, şi nu era nici un fel de competiţie între noi, cum spunea Pleşu mai demult: în cazul meu, Freud nu se aplică.
Rep.: Vă trăgea cîteva palme cînd îl enervaţi?
T.P.: Nu-l prea enervam, aveam uneori dispute teoretice.
Rep.: Nu vă scotea capul din cărţi să vă trimită după o pîine?
T.P.: Mergeam împreună la cumpărături. Ţin minte cum mergeam împreună, prin anii optzeci, să luăm hîrtie igienică, cînd „se băga“.
Rep.: Cireşarii, Cei trei muschetari vă lăsa să citiţi, sau doar Platon?
T.P.: Cum să nu! Cei trei muschetari? Îmi plăcea foarte mult. Recent am terminat Vicontele de Bragelonne. Politic, Dumas e foarte interesant. E exact naşterea statului suveran, dacă vă daţi seama. Acum, că mi-am făcut teza despre „Carl Schmitt şi suveranitate“, pot citi cu alţi ochi pe Dumas. Contele de Monte Cristo merge foarte bine cu Dumézil despre cele trei funcţii din societăţile indo-europene.


Bancul cu grădina zoologică şi nea Vasile

Rep.: Aveţi şi lecturi ruşinoase?
T.P.: O, da. Sade.
Rep.: Nu-i de ruşine. Mai jos?
T.P.: Ziarele româneşti.
Rep.: Lecturile astea v-au ajutat să înţelegeţi măgăriile politice de pe la noi?
T.P.: N-au nici o legătură. Ştiţi bancul cu grădina zoologică şi nea Vasile din sat? Nea Vasile merge la zoo şi povesteşte în sat: cămila e un cal cu cocoaşă, girafa ca un cal, dar cu gîtul mai lung. Şi crocodilul? N-are nici o legătură. Aşa şi teoria cu politica. Nici o legătură, dar lecturile mă ajută să mă distanţez interior.


Plutarh, "hrana sufletelor tari"

Rep.: Lecturi, prostia. Vorbeam de prostie, nu? Senzaţia publică e că sînteţi prost. Aerian, pleaşcă.
T.P.: Staţi puţin, chestia cu pleaşca nu e o prostie, e cît se poate de just. Dacă spui adevărul eşti prost? Dacă echivalezi prostia cu ingenuitatea, atunci sînt prost.
Rep.: Ingenuitatea, bună ieşire.
T.P.: Poate asta e forma mea de har.
Rep.: Plutarh.
T.P.: Ce-i cu el? M-a motivat foarte mult. Citeam Istoria revoluţiei franceze de Jules Michelet şi citeam despre Marat, Danton şi m-a impresionat o frază: Corday, cea care l-a omorît pe Marat, citea Plutarh, „hrana sufletelor tari“. Voiam să fiu un suflet tare, aşa că m-am pus pe Plutarh.


Sinuciderea, după Schopenhauer, este o prostie

Rep.: Schopenhauer? Îi reproşaţi ceva?
T.P.: Ce să-i reproşez? Am o mare admiraţie pentru el.
Rep.: Nu v-aţi sinucis, se pare.
T.P.: Sinuciderea, după Schopenhauer, este o prostie, este generată de o exacerbare a voinţei de a fi, de a trăi. Or, trebuie să-ţi depăşeşti această încrîncenare şi chiar şi această idee dispare.
Rep.: Kant n-a greşit?
T.P.: Cu ce? Că n-a voiajat prea mult. Greşeala lui asta e. Dar nici asta nu-i o greşeală. Vorba lui Pascal: toate relele îi vin omului din aceea că iese de la el din cameră.
Rep.: Cum îi priviţi pe filosofi? Daţi cu ei de pămînt?
T.P.: Cel mai important e să înţelegi ce spun oamenii ăştia şi să gîndeşti împreună cu ei. Apoi, să te separi, să te separi, nu să te superi.
Rep.: Hegel?
T.P.: Nu sînt hegelian. N-am aderat niciodată, deşi e fabulos ca sistem.


"Ăsta-i Mitică"

Rep.: Săriţi peste umbra lor.
T.P.: Domnule Istodor, ăsta e Mitică. Citeşte şi vede altfel. Uite, bă, nenică, aici Kant a dat-o-n bară. Eu nu-s Mitică, eu sînt Herr Professor, ce-şi face temele ca lumea.
Rep.: Filosofia noastră e de doi lei.
T.P.: Eu nu cred asta. Eu cred în produse naţionale. Uite, aici fumez tutun britanic, adevărat, mie îmi place tutunul danez, există ceai rusesc, brînză franţuzească, filosofie germană, romanul rus. Filosofia românească nu e un produs de acelaşi soi. Avem un Noica, primele lui cărţi sînt extrem de importante, avem un Blaga, Blaga e inconturnabil. Există o tradiţie stimabilă, dar nu există una precum cea germană. Repet, nu e tragedie. Noi excelăm în eseul filosofic.


"You jump to a conclusion"

Rep.: În Brâncuşi şi atît, pe alte arte. Literatură de strînsură…
T.P.: Dom’le, românul e bun pe genul scurt. Zarifopol, Ralea, Pleşu. Caragiale e grozav. Şi nu e un gen minor, deloc. De ce sînteţi aşa negativist?
Rep.: Sînteţi ministru peste nişte chestii minore, cultură mică.
T.P.: Nu sîntem cultură mică deloc. Pe mine mă miră complexul ăsta de inferioritate. E un mister. Îmi plac Sadoveanu, Creangă, Caragiale. Sînteţi de la Caţavencu, dar eu am o mare admiraţie pentru Farfuridi, ar trebui să fondăm un institut Farfuridi, ponderat, cu multă doxă.
Rep.: Doina, tot scurtă.
T.P.: Da, şi ministerul a înscris-o în patrimoniul UNESCO.
Rep.: Aveţi reverii la o Loghin, la o Ciobăniţă?
T.P.: Nu sînt un mare ascultător, dar îmi vibrează coarda naţională.
Rep.: Manele?
T.P.: Sînt ignorant, dar am ascultat unele cu haz.
Rep.: Dumnezeule, dar e fără cusur cultura peste care sînteţi ministru.
T.P.: Oho, you jump to a conclusion.
Rep.: De ce?
T.P.: De ce, ce? Vina e bugetul mic, în rest n-am ce şi cui să reproşez.


Mititelul

Rep.: Nu v-au dublat portofoliul, sînteţi prost văzut în partid.
T.P.: Mă simt uşurat că nu mi s-a dat încă un portofoliu, poate că Ministerul Culturii e văzut ca o treabă atît de necesară încît mi se lasă tot potenţialul în funcţie. Să ştiţi că i-am propus domnului Nica să treacă la Cultură şi eu la Interne. S-ar fi rezolvat criza.
Rep.: Sînteţi în vreo conspiraţie? Sînteţi prieten cu careva din partid?
T.P.: Domnule, n-am natură conspirativă.
Rep.: Nu staţi la un grătar cu pedeliştii? Vă invită Boc, Blaga cu Platon, cu Carl, cu Dumézil la grătare?
T.P.: De ce nu? Şi îmi plac micii.


Naşterea omului din citat

Rep.: Cum s-a născut omul, după Paleologu?
T.P.: M-aţi făcut praf.
Rep.: Cum? Nu ştiţi cum v-aţi născut, divin sau din maimuţă?
T.P.: Acum, eu, ca ministru al Cultelor, nu pot emite teorii despre naşterea omului. Dacă mă declar darwinist, sare Biserica în sus, dacă mă declar creaţionist, sar liberpansiştii în sus. Aşa că vă dau un răspuns diplomatic: Aşa o fi, Dumnezeu ştie. Sau vorba unui preot: „E taine mari, taică, taine mari“.
Rep.: Cert este că sînteţi făcut din citate.
T.P.: Există o artă a citatului.
Rep.: Adevărat. Dar sînteţi prefabricat sau un Toader pur?
T.P.: Distilez esenţe pure din citate.
Rep.: Mulţumesc.
T.P.: Ce dracu’ o ieşi din nebunia asta?
Rep.: Asta-i şi miza: să vedem ce-o ieşi din nebunia asta.

Taguri: interviu toader paleologu