Atentatele cu case care au lovit Aeroportul Băneasa s-au produs sub oblăduirea statului. Este cel puţin ciudată îngrijorarea premierului. Îşi face probleme că locuitorii veniţi în vilele de lîngă aeroport sînt de­ranjaţi de zgomotul avioanelor. Dar cînd au cumpărat respectivele vile, nu ştiau că se învecinează cu avioanele? Şi-au asumat atunci o neplăcere. Ca să poată construi în zona aeroportului cartiere rezidenţiale, dezvoltatorii imobiliari au avut nevoie de avize de la Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR). În avize se spune că proprietarii caselor din preajma pistei nu au voie să trimită fascicule luminoase în sus, nu au voie să facă încălzirea clădirii prin arderea combustibililor, ca să nu genereze perdele de fum, nu au voie să dea cu artificii, sînt obligaţi să elimine orice sursă de atragere a păsărilor. Dar cel mai important, în avize se spune că "Autoritatea Aeronautică Civilă Română, S.N. Aeroportul Internaţional Bucureşti Bă­neasa şi R.A. Romatsa sînt exonerate de orice răspundere pentru disconfortul produs de traficul aerian din zonă şi de activităţile desfăşurate de Aeroportul Internaţional Bucureşti Bă­neasa". Deci s-au obligat prin aviz să nu reclame poluarea fonică şi să nu încurce activitatea aeroportului cu căsoaiele lor. De curînd, proprietarii de case cu vedere la pistă, uitînd de condiţia din aviz, s-au reunit într-o asociaţie care face gălăgie în presă şi în Justiţie pe tema deranjului fonic produs de avioane.

Florea Geică, directorul AACR, e cel care a semnat avizele de construire în jurul aeroportului. Aţi citit despre ilegalităţile lui de nenumărate ori în Academia Caţavencu. De curînd, a fost surprins de camerele Realităţii TV că pilota ilegal o aeronavă Tarom (şi despre aventurile de pilot aţi avut ocazia să citiţi de ’nşpe ori în Caţavencu). În privinţa lui Geică, nimeni din Ministerul Transporturilor, din Ministerul Justiţiei, de la cabi­netul premierului nu a dispus luarea de măsuri ca urmare a problemelor semnalate de presă, în special de noi. Geică a fost protejat fiindcă îi servea cu autorizaţii năstruşnice de construire pe mafioţii imobiliari ai zonei. Să vă dau cîteva exemple. S-au făcut vile în buza pistei; atît de îndrăzneţi au fost constructorii, încît bali­zajul pistei (sistemul de iluminare) care era în lucru urma să treacă într-un caz fix printr-o casă, eventual prin baie sau prin debara. Acea casă a fost demolată cu mare tam-tam. După demolarea casei prevăzute cu balizaj aeronaval în interior, Geică nu s-a lăsat: a autorizat construirea unui bloc de patru etaje la o distanţă de 50 cm (cinci­zeci de centimetri) de ultimul stîlp al bali­zajului. Blocul este în construcţie. Cine se va muta în el va avea mereu lumina balizajului la fereastră, la un braţ distanţă.

Premierul Tăriceanu a anunţat că Aeroportul Băneasa se va închide din cauză că avioanele le sparg termopanele proprietarilor care şi-au făcut case în preajma lui. Poluarea fonică e un pretext pentru ca terenul aeroportului şi terenul companiei Romaero, în total peste 200 de hectare, să ajungă în mîinile samsarilor imobiliari. S-au înscris pe lista de aşteptare:
– Dan Voiculescu, care a mai primit la un moment dat vreo 60% din aeroport, fără licitaţie, cadou de la Guvernul Văcăroiu;
– Dinu Patriciu, care s-a insinuat anul acesta pe aeroport cu un terminal personal, pentru VIP-uri;
– Gigi Becali, care a înconjurat din toate părţile, cu casele şi terenurile familiei sale, aeroportul;
– Puiu Popoviciu, care, încă de pe vremea Guvernului Năstase, s-a postat strategic cu cartierele sale rezidenţiale de o parte şi de alta a pistei.


Răzvan Ungureanu, fostul mi­nistru de Externe, are şi el balizajul la fe­reastra vilei sale (foto 1), care se află la o sută de metri de casa demolată. Probabil că şi pe el îl deranjează zgomotul avioanelor şi lumina balizajului. Că invers, nu se pune problema că ar deranja şi el cu lustra din bucătărie o aterizare pe Băneasa. Iar lîngă vila lui Ungureanu este o altă vilă, pre­vă-zută cu teren de fotbal dotat cu… ţineţi-vă bine în scaun şi puneţi-vă centurile… instalaţiiiieeee pentru iluminare noctur­năăăăă (foto 2)! Lîngă sistemul luminos de ghidare a avioanelor, o nocturnă e cel mai plăcut lucru ochilor piloţilor, nu-i aşa? Apropo de ghidare. La 50 de metri de par­tea cealaltă a balizajului, faţă de casa lui Ungureanu, s-a început construirea altei case. Vinerea trecută, săpînd la fundaţie, un Dorel a tăiat cablurile de alimentare a sistemului ILS, sistemul de direcţionare a avioanelor care vin pe Aeroportul Băneasa. Noroc că nu era ceaţă, nu era furtună, că altfel avioanele ar fi aterizat în curtea lui Ungureanu sau pe acoperişul vilelor din cartierul Băneasa, al lui Puiu Popoviciu.

Apropo:

De la Puiu Popoviciu, se spune, a dat de necaz şi Romaero, cea mai mare întreprindere din România de reparat avioane. E vecină cu Aeroportul Băneasa şi cu un teren al lui Puiu Popoviciu. Problema e că are şi ea 34 de hectare numai bune de făcut vile pe ele. De ce e o problemă? Utilajele acestei întreprinderi sînt vechi, de prin ’75, angajaţii vin să lucreze cu sculele lor de acasă, iar comenzi nexam. În mod deliberat, Guvernul a lăsat Romaero să ajungă în prag de faliment, ca apoi să o poată sparge în bucăţi de teren numai bune pentru vecinii care salivează pofticioşi la gardul ei. Conducerea Romaero, sindicatul companiei şi AVAS au făcut un plan îndrăzneţ de redre­sare. S-au gîndit să găsească un investitor dispus să construiască o întreprindere no­uă, pe un alt teren, în preajma unui aeroport din Bucureşti. Investitorul să pună la dispoziţie terenul necesar, să construiască hale noi şi să le echipeze cu aparatură de ultimă generaţie. Să păstreze domeniul de activitate şi să nu-i concedieze pe cei 1.280 de angajaţi actuali. La schimb, investitorul să primească actualul teren al Romaero. S-au făcut toate demersurile în sensul acesta, impuse de cerinţele UE.

A fost anunţată public intenţia, s-au făcut studii tehnice, analize financiare, s-au strîns toate datele necesare proiectului. Proiectul a ajuns pe masa premierului. Tăriceanu trebuia să-şi dea acceptul asupra modului de privatizare cu relocare a întreprinderii, sub formă de hotărîre de guvern. În HG s-ar fi specificat că trebuie respectat preţul zonei, ceea ce dădea schimbului un sens în favoarea statului, care-şi valorifica terenul Romaero la un preţ just. Lucru care nu-i coafa deloc pe alde Popoviciu. Tăriceanu a închis în sertar proiectul care salva o companie de interes naţional, lăsînd-o să se zbată în continuare pe marginea falimentului.

Privatizarea Romaero e necesară, în condiţiile în care în anii următori România va trebui să se doteze cu aero­nave militare. Statul român va cheltui în jur de 10 miliarde de euro pentru tehnică militară. Or, la Romaero se repară avioane militare. În jur de 80% din banii cheltuiţi pe achiziţii se pot întoarce în favoarea sta­tului român sub formă de off-set. Adică cumpărăm avioane Spartan, să zicem, dar firma Alenia care le produce trebuie să ne cedeze dreptul de a face părţi din avionul respectiv în România şi să ne dea aparatura necesară producerii. În termeni auto, luăm avionul, dar pe viitor noi vom produce ştergătorul lui de parbriz sau căpă­celul de la ventilul cauciu­cului. Deşi pare un fleac, înseamnă foarte mult în termeni financiari. De trei ori mai mult decît va­loarea terenului de la Romaero, dacă s-ar folosi pentru construit vile.

(vom continua)

Taguri: ancheta Tariceanu Aeroportul Baneasa