Templul fotbalului moldovenesc

Pînă duminică, credeam că la Galaţi se află unul dintre marile stadioane ale lumii. E drept, era el printre ultimele din ţară fără nocturnă, dar şi pe Maracana se mai joacă ziua, cîteodată. Oricum, m-am înşelat. Stadionul „Oţelul“ este, de departe, cea mai importantă arenă pe care am avut vreodată onoarea să păşesc.


Să vă explic: am vrut să intru la meciul Oţelul-Universitatea Craiova cu o cameră digitală mică, tip „săpun“, ca să fac un reportaj spectaculos pentru domniile voastre. Era aceeaşi cameră cu care intrasem la multe alte meciuri pe multe alte stadioane din ţară, inclusiv la Steaua-Fiorentina, meci de Champions League. La poartă, însă, am avut următorul dialog cu un jandarm. El: „Arătaţi-mi aparatu’ şiela!“. Eu: „Cum să vi-l arăt, nu-l vedeţi?!“. El: „Nu, diesfaşiţi-l sî văd bateriili!“. M-am conformat, puţin nedumerit. Imediat, jandarmul mi-a scos bateriile, le-a băgat în buzunar şi mi-a înapoiat camera. Mi-am revenit relativ repede din uimire şi l-am întrebat: „Dar ştiţi că acum nu mai este funcţionabil, nu?“. Jandarmul gălăţean nu avusese nevoie să meargă cu logica pînă acolo: „Nu avieţi voii cu baterii la mieşi! Vorbiţi cu colega mea, vă explicî ea mai multi!“.

Mă întorc nervos către colega: „Doamnă, cu camera asta am intrat pe toate stadioanele lumii!“. Bine, am exagerat un pic, recunosc. „Ni pari rău“, zice şi doamna jandarm, „aşiestea sînt regulili!“. Ei, acum v-aţi convins? La asemenea măsuri de securitate, stadionul din Galaţi bate oricînd la fund orice Nou Camp sau Emirates. Şi acum am înţeles şi de ce urlau suporterii Galaţiului în rarele momente cînd echipa lor trecea de jumătatea terenului: de fapt, nu avea legătură cu meciul, pur şi simplu nu-i lăsaseră jandarmii cu bateriile de la telefoanele mobile pe stadion şi încercau să-şi anunţe nevestele că vin imediat, să pună odată ciorba aia la încălzit.


sport@catavencu.ro

Taguri: meci Universitatea Craiova Otelul