Taguri: A | B | C | D | E | F | G | H | I | J | K | L | M | N | O | P | Q | R | S | T | U | V | Z
Home » Tags » supliment
135 articole in tagul supliment
Suplimentul de An Nou este un fel de cadou
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 23 Dec 2009 | 0 comentarii
Comunismul încă vinde. Nu e un citat din jurnalul intim al lui Ion Iliescu, descoperit de Zoso pe contul secret de Facebook al președintelui de tristă amintire. Ci, dimpotrivă, concluzia lui Adrian Boțan, director de creație la McCann/Creative Services. Ca să fie mai clar: în cele ce urmează e vorba despre supraviețuitori. Branduri de tradiție care au fost (în comunismul de certă amintire) și mai sînt încă (în consumismul nostru cel de toate zilele).
Dolarul american și marca românească
"Dacă vrei să-ți mulțumești nevasta, cumpără saltea Relaxa". "Orașul ăsta e așa tăcut pentru că toată lumea umblă-n teniși". "Azi furi o piesă de mașină de cusut, mîine una de bicicletă; pînă la urmă tot mitralieră-ți iese". Sînt cîteva dintre cimiliturile publicitare ale unor copywriteri anonimi, care au supraviețuit, cu umor și salam cu soia, regimului comunist.
Editurile. Ce-a fost de citit în comunism și ce-a mai rămas în epoca 2.0
Cine n-a cumpărat cărți pînă în 1989, nu va crede că lumea se așeza la cozi lungi pentru o ultimă apariție și nici că un director de editură era pe atunci echivalentul unui ministru fără portofoliu.
20 de ani de la Revoluție. 20 de puncte de vedere. Sau de plecare
La ceas aproape aniversar al unei revoluții datorită căreia putem, iată, să scriem despre brandurile românești și să dăm faliment în deplină libertate, am preferat să-i lăsăm pe alții să vorbească. Am ales 20 de oameni (care și-au făcut o carieră din a însemna ceva înainte de 1989; și, în multe cazuri, au făcut o figură frumoasă și după).
Uitați-le: Brifcor şi Quick Cola
Două băuturi carbogazoase au supraviețuit măcelului. Una dintre ele e galbenă, Brifcor, iar cealaltă este o rudă mai de la țară a colei, Quick Cola.
99 de pete. Rămîne o singură pată pentru Dero: Ariel
Spre diferență de mine, mulți oameni nu sînt nudiști cu păr corporal excesiv și poartă haine. O mare parte din cei care poartă haine le mai spală uneori. Această deducție profundă a motivat și Partidul Comunist în 1966, cînd deschis Fabrica Dero din Ploiești. Numele vine, pentru cei înfrînți la capitolul perspicacitate, de la DEtergenți ROmânia.
Vești bune de la Arădeanca: fetițele se joacă și cu păpuși, nu numai cu băieței
Copilăria multora dintre noi s-a consumat sub zodia pseudonimului. Adulții nu beau cafea, ci nechezol. Sucul se chema Quick Cola, nu așa cum le văzusem noi că se cheamă în filmele traduse la video de Irina Margareta Nistor. Firesc, păpușile n-aveau nici o șansă de a purta numele Barbie (deși brandul a împlinit deja 50 de anișori).
1300 plus restul dumneavoastră
Ţin minte o întîmplare de cînd eram mic și mă jucam cu pietre pe la țară, prin ’91. A trecut un Audi pe lîngă mine, moment în care un indigen a exclamat „Mamă, ce Dacie mișto are ăla!“. Dacă nu venea Revoluția la timp, Dacia avea toate șansele să devină substantiv comun, ca adidas, xerox sau becali.
I Belive I Can Fly
E clar, ceva s-a schimbat la TAROM, de unde tragem concluzia că nici cerul nu mai e ce-a fost. Înainte știai două chestii clare: mîncarea e bună, iar piloții sînt excelenți. Mai nou, au început să fie apetisante și prețurile (capitol la care compania obișnuia să ne bage în sperieți). E o consecință pasageră a crizei sau o nouă politică de zbor? Nu știm încă și asta pentru că prima noastră grijă nu e cu ce bani zburăm, ci din ce bani mîncăm.
Așa s-a călit pateul Scandia Sibiu. Sau iată că ce vine din orașul lui Iohannis ajunge uneori și-n București
Sibiul (aka Hermannstadt sau Hermestatt) e genul acela de oraș care ține la tradiție. Are Piața Mare și Piața Mică. Turnul Sfatului și Turnul Scărilor. Biserica Evanghelică Parohială, Biserica Ursulinelor, Biserica dintre Brazi și Biserica Romano-Catolică din Piața Mare. Are un primar pe nume Klaus Iohannis, care a fost ales primar în 2000 (cu 69,18%), reales în 2004 (cu 88,7%), și din nou reales în 2008 (cu 83,2%). În fine, are pateu de Sibiu și pateu de Bucegi.
De 50 de ani în Divizia A. Forza Crevedia!
Cică fiecare român consumă anual aproximativ 20 de kilograme de carne de pasăre. Nu e de mirare, deci, că în ciuda condițiilor vitrege din economie, au supraviețuit (la Slobozia, Focșani, București, Călărași, Iași, Băiculești etc.) destule ferme avicole cît să ne ajungă pînă după criză.
The Guban Story
Recunosc, pe vremea în care Guban era nava-amiral a pantofilor din România, eu încă mă încălțam cu fesul. În copilărie, cînd le-am descoperit, încălțările Guban își mențineau statutul de cremă a totoșilor autohtoni.
Cum s-a integrat Brăila în Europa înainte de Tratatul de la Maastricht
Da, a existat modă înainte de Revoluție și e foarte posibil să existe și după moarte. Cel puțin după moartea capitalismului. Cunoscătorii fenomenului știu: a existat Casa de Modă Venus, Mama Zina, Janine (î.d.S. – înainte de Sârbu), Botezatu (î.d.V. – înainte de Versace) sau, Dumnezeu s-o ierte, Melek Amet, favorita Comitetului Central.
Napolact. Sau cum să faci cașcavalul gros din iaurtul cu dulceață
„Ca odinioară“ zice Napolact. Nu știu ce băiat deștept de la Cluj a venit cu ideea asta, dar sigur e pe gustul meu și al multor colegi de generație care au prins copilăria la țară. Și știu, care va să zică, să facă deosebirea dintre o oaie țurcană și o vacă Holstein. Presupun că sloganul plutea în aer, ca orice miros de brînză bună.
Despre cum a fost trimisă Eugenia la produs
Pe vremea lui Ceaușescu circulau multe bancuri bune cu Bulă și o seamă de bancuri proaste cu nimeni. Iată unul dintre ele: „Cine e cea mai ieftină femeie?“ „Eugenia!“ Mi s-a părut prost de cînd l-am auzit prima oară, cînd nu l-am înțeles.
Cum am trecut ca o gîscă prin comunism
În 1981, după începerea sistematizării municipiului Bucureşti, mama a fugit în Norvegia. Doi ani mai tîrziu s-a mutat în RFG, la München, unde era mai cald, mai ieftin şi mai mult de muncă. Din motive complicate, eu am rămas la ţară, undeva în fundul comunismului. În compensaţie, primeam periodic pachete din îndepărtata Bavarie, care miroseau ameţitor a lapte cu cacao Nestle şi a occident.
Patru suplimente pentru patru candidaţi
Academia Caţavencu v-a prezentat timp de patru ediţii Trecutul viitorilor preşedinţi – un supliment în care v-am povestit cine au fost candidaţii la preşedinţie înainte să se ia în serios cu politica.
Senzațional! Traian Băsescu a avut plete
Ion Martinaș, fost coleg de liceu și vecin, la Bacău, omul despre care președintele a spus că-i este cel mai bun prieten, ne-a povestit cîteva din amintirile sale cu Traian.
Internautul
19 Nov 2009 | 0 comentarii
Apropiații lui Traian Băsescu spun că acesta își petrece foarte mult timp pe Internet. Mai ales seara, cînd se termină programul obișnuit de lucru, iar lumea de la birou pleacă spre casă. Se spune că Băsescu preferă să-și ia informațiile direct de pe site-urile ziarelor și nu așteaptă revista presei de a doua zi dimineață.
Cea mai zgomotoasă tinichea atîrnată de candidatul Traian Băsescu este dosarul „Flota“. Potrivit anchetei, în 1991, Traian Băsescu, în calitate de ministru al Transporturilor, a aprobat un contract de asociere cu o firmă norvegiană.
Evoluția candidatului de cînd era mic pînă a ajuns pe mare
S-a născut pe uscat, a crescut pe unde a apucat și a făcut bani pe mare. Cînd a intrat în cîmpul și pe marea muncii, avea 25 de ani. Cînd a ajuns căpitan de cursă lungă avea 30 de ani. Cînd a venit Revoluția avea un milion de lei.
Nimeni – din PD-L sau din afara PD-L – nu poate spune că există cineva în țara asta care să fie cu mai mult trup și cu mai mult suflet alături de Traian Băsescu decît Elena Udrea.
Povestiri din marinărie
De la doi foști subalterni, Dumitru Ionescu (nea Mitică), fost șef al departamentului „Electric“, și de la Leonard Sârbu, inginer electronist, am aflat cam cum era viața pe nava Biruința sub comanda lui Băsescu.
Este fan whisky. Dar îi place și berea. Nu spune nu nici vinului, șampaniei sau țuicii, dar mai rar. Bea mult și nu se îmbată, spun cei care au stat cu el la masă. Dintre mărcile de whisky, Băsescu preferă Chivas Regal.
Președintele este cu adevărat un președinte al tuturor românilor, ba chiar și al jurnaliștilor. Cel puțin cînd vine vorba de a le fi cu paharul alături. Iar despre asta poate povesti cu amănunte un ziarist care a experimentat pe viu consecvența de chefliu a lui Băsescu.
Am stat de vorbă, pe fugă, cu candidatul Președinției la președinția României. Sau al PD-L-ului. Sau al cui vreți voi. Ne-a făcut să rîdem. Să hăhăim bine!
La un moment dat, comandantul de navă Traian Băsescu l-a avut ca subaltern pe fratele său, Mircea. Din acea perioadă a răzbit pînă la noi, prin intermediul unor rude ale celor doi, următoarea întîmplare: cică Mirciulică nu-și făcuse treaba și îl supărase pe Trăienică.
Reporter: Colegul meu, aici de față, este un profesionist al paharului și ar vrea să știe dacă-s adevărate legendele legate de dumneavoastră cu băutul. Beți o sticlă de whisky pe zi?
Traseul de la comandant de navă la conducător de țară
Din ciclul „Habar nu aveați că nu mai știați că“, vă ajutăm să revedeți marșul lui Traian Băsescu, timp de 20 de ani, spre cea mai înaltă funcție în stat. Și-a început cariera politică înainte de a intra în politică. Mai exact din 1990, cînd a devenit subsecretar de stat – șeful Departamentului Transporturi Navale din Ministerul Transporturilor. Nu era membru al nici unui partid.
Cimitirul politic al lui Băsescu
Ar fi fost prea banal să-i reconstituim lui Traian Băsescu cariera politică inventariindu-i doar momentele de promovare. Am preferat să facem un buchet de necroloage politice. Parcă subliniază mai bine drumul lui Băsescu în politică. Bine ați venit pe Aleea Petre Roman!
Stiliștii îl consideră social-demodat
Ca simpli spectatori în materie de modă, ne-am dat seama și noi că ceva nu e în regulă cu look-ul lui Geoană. Ce anume, nu eram foarte siguri.
De la Dacia părinților la Mercedes-ul SPP, prin Lexus-ul nevestei
Ca și în imobiliare, familia Geoană preferă mașinile pe care nu trebuie să le menționeze în declarația de avere. Așa cum, acum, familia șefului Senatului locuiește într-o superbă vilă de protocol (proprietatea RAAPPS), cele mai tari mașini ale soților Geoană sunt un Lexus și un Mercedes.
Sorin Mircea Oprescu copilul, adolescentul, medicul, candidatul; azi, aproape de vârsta maturității
S-a născut la București, cu un ajutor minim din partea colegilor de breaslă medicală. A crescut, s-a însurat și, spre încântarea a trei schimburi de asistente medicale, a divorțat. Din cuțită (bisturiu) și pahară (Berzelius) și-a croit un drum în viață. A lăsat masa de operații și s-a apucat de autostrăzi suspendate. Citiți-i întreaga poveste, pe larg, mai jos.
Susținătorii lui Oprescu
Tiberiu Urdăreanu, Theodor Berna, Costel Cășuneanu, Costică Costanda, Octav Cozmîncă, Bogdan Buzăianu, Costel Samson, Adrian Năstase, Miron Mitrea şi Nicolae Văcăroiu.
Oferta lui Oprescu pentru electoratul feminin: o vasectomie
Burlac fiind și doctor, Sorin Oprescu e dorit de multe femei. Răspunsul lui a fost o operație de vasectomie, făcută prin anul 2000, la capătul unor povești de scurte iubiri în care părțile feminine au invocat apariția unor urmași. Sorin Oprescu a fost și este un doctor iubit de multe asistente. Și, în același timp, un politician iubit de multe jurnaliste. Mai multe decât credeți, din ambele categorii.
Viitorul medic chirurg Sorin Oprescu a devenit în anii studenției sale revoluționare președintele UASC al Facultății de Medicină Generală din București. În această calitate s-a ilustrat ca demn purtător sub braț al ziarului Scînteia și ca inepuizabil rezervor de citate din opera scrisă și nescrisă a tovarășului Nicolae Ceaușescu.
Toți doctorii au un scris dificil de descifrat. Unii dintre ei nu stau mai bine nici la capitolul vorbit. Vedeți cum vă descurcați cu interviul de mai jos.
Oprescu, trei mașini. Furate
Primarul Sorin Oprescu și-a păstrat până în ziua de azi pasiunea pentru mașinile nemțești. În declarația de avere depusă anul acesta, el precizează că deține un BMW fabricat în anul 2007. Este vorba despre un BMW 745d, cumpărat la mâna a doua, cu care a participat și la emisiunea Pro Motor, a cărui valoare de prima mână este de aproximativ 100.000 de euro. Anterior, el a deținut un BMW Z3, fabricat în 2003, pe care susține că l-a vândut la Automobile Bavaria cu 45.000 de euro. Super-afacere, deci.
Academia Caţavencu vă prezintă Trecutul viitorilor preşedinţi – un supliment în care vă vom povesti cine au fost candidaţii la preşedinţie înainte să se ia în serios cu politica asta. În prima parte a suplimentului am vorbit despre Crin Antonescu. Acum este rândul lui Sorin Oprescu.
Bruno, un prieten la pahar
Cînd descoperi un loc bun, poți fi tentat să spui tuturor, ori, dimpotrivă, să-l ții doar pentru tine. Pînă acum am ținut doar pentru mine acest loc, dar, brusc, în­tr-un acces de generozitate, cu ocazia acestui ghid, simt nevoia să îl dezvălui.
ING de la „Înghite și taci!“ - Cantina de la ING
Auzind că lucrăm la acest supliment cu restaurante, colegii din Casa Presei ne-au rugat să îi răzbunăm și să amintim în treacăt și de așa-zisa „cantină de la ING“, acolo unde se duce cam jumătate din salariul încasat de orice ziarist care lucrează în Casa Presei, respectiv un sfert din salariile încasate de restul angajaților din zonă.
Mergeam pe la Casa Iancului pe vremea cînd descoperisem că ouăle de prepeliță n-au colesterol deloc. Noroc că a avut Păstorel inspirație și a rezolvat și problema asta: se panetează ouăle fierte și se servesc pe un pat compus din varianta autohtonă de sos Remoulade și o felie de portocală.
Istoria n-a consemnat motivul primei întîlniri a Bursucului cu atracțiile de la Charme, ci doar efectele vizibile ale acesteia, căci au urmat un repetat pelerinaj și explorări meticuloase prin lista de bucate.
Taverna Sîrbului frige. Mai ales la preț
Frumos, domnule! Frumos, domnule Tucă. Dar cam scumpișor pe alocuri. Adică niște ochiuri, o omletă, o zacuscă mai poți să mănînci fără să îți faci calcule dacă mai ai bani pe card. Bine, dacă mă uit cu atenție la ce personaje v-au călcat pragul, că le zăresc în pozele puse la intrare, îmi dau seama că trebuia să fi venit în ziua de leafă, înainte să plătesc rata la bancă.
Cine-a tras în noi, Cena 1 – Cena 2
Cena 1 și Cena 2 sînt restaurantele lui Serghei Mizil. Dacă numele nu vă spune nimic, înseamnă că nici numele Mădălin Voicu nu vă spune nimic și nici nu vă uitați la OTV, B1 TV ETC. Însă, dacă mă întrebați, nu trebuie să știi neapărat cine e băiatul lui Paul Niculescu Mizil – pun pariu că nici ăsta nu știți cine a fost – ca să mănînci la un restaurant decent din București ­alt­ceva decît mezel.
Chocolat e un mélange de restaurant cu braserie, cu brutărie și cofetărie. De la intrare te lovesc patru vitrine, una cu prăjituri, una cu tot soiul de produse de patiserie, una cu bomboane și una plină de pîini de toate culorile și dimensiunile. Arată atît de bine, încît ai senzația că sînt din plastic. Nu! Sînt cît se poate de reale.
To Beirut, or not to be to Beirut, tot ai restaurant ca la Beirut
Cînd se numește Beirut*, este evident că e un restaurant libanez. Am văzut prima oară restaurantul ăsta, nu știu, în urmă cu vreo patru ani. N-am intrat, cu gînd că e un restaurant libanez scumpuț, cam ca toate libanezele bucureștene. La un moment dat însă, m-a sunat nevasta fix cînd treceam cu mașina prin dreptul lui.
Călinescu ia bani tot la Mișto
Drumul către o porție gigantică de papanași nu a fost nicicînd mai greu. Izbit în piept de o furtună de fum, ești gata să îți spui că nu merită efortul. Deh, cine te-a pus să ieși din casă într-o zi cu meci de fotbal? Sau, Doamne ferește, vineri seara? Pentru că burțile chefliilor strînși în spațiul ce a fost ­cîndva un magazin comunist de pe strada Piscului, colț cu bulevardul Tineretului, nu-ți prea lasă loc să te miști.
Știu că știucă știu
Ştiu puține locuri în București unde poți mînca un pește cinstit. Prin „cinstit“ înțeleg un raport bun între preț și data la care dînsul a fost pescuit. De fapt, Lotca este genul de local despre care ești sfătuit mai degrabă să nu scrii nimic decît să scrii de bine. De ce? Pentru că, citez, „se duc toți meltenii acolo și îl strică“.
Pentru amatorii de șaorma (sub diversele ei denumiri: shaorma, schwerma, kebab), trebuie să vă spun că o asemenea delicatesă a fast-food-ului oriental poate fi degustată în condiții de maximă satisfacție digestivă și într-un restaurant. Sau poate în mai multe, dar în București eu n-am văzut decît în ăsta, așa că doar de ăsta vă zic.
Nu am mai fost de cîțiva ani buni la Die Deutsche Kneipe, unul dintre restaurantele bucureștene cu specific nemțesc. Aveam în amintire un local plăcut, fără pretenții mari, cu atmosferă caldă, cu bere nemțească la draft, bere pe care nu o găsești în alte părți (nefiltrată, de pildă!).
În București sînt suficiente locuri în care nu-ți poți duce prietena sau soția. Nu mă refer neapărat la stadioane, bordeluri, bodegi și cluburi de strip-tease. Chiar dacă este proiectat pentru mîncat, mi-e greu să definesc Dinos și mă feresc să-i calc pragul treaz. Se află undeva la granița dintre fast-food și autoservire, pe Calea Văcărești, la o sută de metri de intersecția cu bulevardul Tineretului.
La taifas, lasă-mă ca să te las
Nu departe de Casa Vernescu, pe strada Gheorghe Manu, se află acest interesant loc de desfătare. Cine a pus La taifas în drum, ăla nu a fost om nebun, dar sigur a avut o dambla a lui, și anume, cum ar zice Tarantino, „The girls situation“. În loc să fie ca în restaurantele normale și la masă să ți se aducă un caiet-meniu, picolițele sînt puse să facă mușchi cărînd după ele niște table mari pe care sînt scrise meniurile și prețurile.
București, casa roz, strada Speranței, la parter. Și la etajul unu, de fapt. Acolo e Casa Bucătarului, deși e puțin probabil ca omul care gătește în așezămînt să locuiască tot acolo.
Chiar față în față cu Academia de Teatru și Film din București se află un băruleț-terăsuță-locăluț frecventat de toată studențimea din lumea filmului. Eu zic că e cel mai tare pe ramura lui, pentru că are tot ce-i trebuie unei crîșme: bețivi agasanți, țigani înspăimîntători, curve sau polițiști care vin să-și bea cafeaua noaptea, înainte să-și facă rondul.
Grinette, terasă, café-bar și sediu de partid. Alternativ
Undeva pe strada Gheorghe Lascăr, vizavi de sediul peneleului din Timișoara, e o cafenea cochetă unde pînă nu de mult, cu puțin noroc, riscai să-ți bei cafeaua lîngă un alde Cioroianu sau alte figuri ale liberalilor timișoreni.
Taxodos e bodegă pe Dunăre-n jos
Barurile nu-mi inspiră încredere. Vor să mă îmbete. Din acest considerent am ales să vă prezint Taxodos. Taxodos se află în Galați, pe strada Saturn, aproape de trecerea pentru bac. Nu e ușor să-l nimerești, mai ales că denumirea provenită din greacă e o adevărată piedică în calea ținerii de minte. Mie mi-au trebuit cîteva luni pînă să-i rețin numele. Ca să ajungeți acolo, cel mai bine este să întrebați un localnic.
Pînă să înceapă campania electorală şi să vină partidele cu micii şi berea, Academia Caţavencu şi Jidvei te scot la un pahar de vin. Dacă ne zici unde ai mîncat bine, rişti să primeşti o sticlă de vin, marca Jidvei. Iar dacă ne zici unde ai mîncat prost, rişti acelaşi lucru. Deci, te rugăm, ia-ne sticlele de vin.
Fabricat în România. Testat la Caţavencu
Pentru că tu eşti al nostru şi eşti mai inteligent decît al lor, îţi oferim această bursă de zvonuri, şuşoteli, secrete care-ţi face viaţa mai uşoară. Cele mai bune produse autohtone. Cele mai gustoase. Cele mai ingenioase. Cele mai delicate. Cele mai nostalgice. Cele mai naturale. Cele mai ieftine.
Cînd undeva, la capătul lumii, te trezești că vezi în magazine un obiect care acasă îți era atît de familiar, ți se pare obligatoriu ca și acei locuitori ai planetei să creadă că respectivul obiect e mai bun și să-l cumpere. Și uite-așa crește România în inima și ochii foștilor ei locuitori, dar și în ai celor de prin alte zări, grație inspiratei și milenarei invenții numite comerț.
Mărcile oltenești stau încă bine la cursul valutar
Pentru că sînt olteanul mediu al redacției, nici prea nordic, nici prea sudic, nici prea bogat, nici prea sărac, nici prea deștept, nici prea prost, am fost desemnat să scriu acest text despre brandurile oltenești.
Furazolidon
În aceste condiții socio-cultural-economice, Furazolidonul este un medicament care nu numai că tratează simplu, ieftin și eficient cufurelile mai mult sau mai puțin apoase, dar ne menține ca neam pe linia de plutire a normelor europene din domeniul alimentației.
Lingura de lemn
Din păcate, această valență spirituală este subevaluată astăzi, lingura de lemn eșuând de cele mai multe ori în prozaice oale de inox căptușite cu teflon, în care fierb cubulețe de supe concentrate.
Ciorapii bărbătești de la Mondex Sibiu, incomparabil mai mult decît par!
Micul mare film uruguayan îți schimbă radical părerea (desigur, neavizată) despre ciorapi. Și o face aici, în România, unde în general se iscă drame pe marginea chiloților.
Frumoasă-i clavecina noastră Hora
Dacă ar fi să mă gîndesc bine, în momentul în care voi avea autoturism, apartament, copac, fîntînă și copil și nu voi mai dori nimic foarte scump, voi fi primul care se va îndrepta cu o valijoară plină de euro spre Reghin, unde să îmi aleg din catalog și să fiu martorul tăcut al construcției clavecinului meu Hora.
Fie că stă pe loc, fie că merge, bicicleta Pegas avansează
Vestea bună ar fi că mai există biciclete Pegas. Există biciclete Pegas de vînzare. Noi, nu la mîna a doua. Uzina Tohan încă mai vinde bițoacle. Am aflat la telefon acum ceva vreme că unul din cele cîteva modele de Pegas costă vreo 250 de lei.
Maidanezul românesc, din popor
Maidanezul românesc, obținut din mai multe încrucișări și selecții decît am fi avut chef să vedem pe stradă, este cea mai bună dovadă a evoluției paralele nesupravegheate.
Delcoul lui Columb
„Platina se împușcă atunci cînd nu e condensatorul bun. Vezi că e o șmecherie la delcou. Ca să vezi dacă e pus bine îi pui pistonul 1 (de la volant) pe compresie (desfaci bujia, bagi degetul în gaura de la bujie și cînd fîsîie înseamnă că e pe compresie și învîrți motorul pînă urcă pistonul de tot), desfaci capacul de la delcou și vezi că trebuie să îți vină «luleaua» în dreptul la avans vacumetric. Dacă e în altă parte înseamnă că nu e pus bine delcoul.“
Pastila maro
Dacă alții au inventat pastila albastră, la noi în țară s-a pus la punct pastila maro care ajută la digestie. Că de digestie toți avem nevoie, de erecție nu toți. Pastila asta are acțiune colagogo-coleretică, dar și diuretică.
Plastelina, zisă și plastilina săracului
Unul dintre obiectele pe care le am și astăzi în bucătărie este plastelina. Sau plastilina. Vedeți? Niciodată nu am știut cum se scrie corect. Și, pentru că zeci de ani am trăit în această confuzie, acum nu îmi mai vine de nici un fel nici măcar să deschid un Google pentru asta. Deoarece, pentru mine, plastelina este plastilină. Și invers.
Ana Aslan are mere și nu numai
Ei da, despre produsele Aslan aș putea să vorbesc pînă v-ați plictisi și eu tot aș mai avea de trăncănit. Primele produse Aslan am început să le cumpăr în urmă cu vreo cinci ani. Așa, din curiozitate. Ca să ajung să le folosesc constant și sîrguincios.
Tot Timișoreana-i fruncea
Oamenii au prejudecăți destul de snoabe cînd e vorba de mărcile de bere. Mulți nu beau atît bere, cît imaginea unei beri. Să bei imagini poate fi o activitate interesantă, însă, pînă la urmă, ceea ce ajunge în burtă nu sînt nici etichetele, nici forma sticlelor.
O Silva bună e brună
La început, cînd am făcut cunoștință cu ea, mi-a fost un pic jenă. Rîdeau de mine colegii de pahar. Că cică „Ți-ai luat capucino la halbă, mă?“ Și cam așa și arăta.
Un vin roșu de cîntă cocoșul!
De Recaș mă leagă multe amintiri, acolo se făcea practică agricolă pe vremea studenției mele de la Timișoara, pe acolo am trecut de sute de ori, cînd făceam naveta la Lugoj.
Testat la Caţavencu
Miercuri, 15 iulie, Academia Caţavencu a lansat împreună cu revista suplimentul gratuit „Fabricat în România. Testat de Academia Caţavencu”.
Fie pîinea cît de bună
Ascunsă-ntr-un colț de memorie, ca pe o etajeră a Mirabelei Dauer, mai respira o altă pîine: cea a bunicii Anicuța de la Cataloi, județul Tulcea (nu-mi cereți să vă spun ce raion, că nu mai știu). Și nu știu cum dracu’ se făcea, dar chestia aia crescută-n covată, mare cît roata carului, înmiresma toată casa și ținea o săptămînă…
Lista lui Cilinder - date tehnice
Să recunoaștem: Topul 50 care urmează e o convenție, nu un document. Și să mai recunoaștem ceva: e o formulă de succes, cu care Academia Cațavencu v-a obișnuit cu ocazia suplimentelor editate încă de la începutul anului. Așa încît clasamentul care urmează e rezultatul comod, dar cu atît mai distractiv, al unor factori subiectivi, care fac deliciul colecționarilor: smanes, feeling, impresie artistică, originalitate.
Caţavencu de weekend
Încă o săptămînă excepţională, ca oricare alta. Am fumat, am băut bere, am venit la serviciu. Seara, ne-am uitat la televizor. Fireşte, n-am văzut nimic. Oh, dar era să uităm: am dat pe meci, miercuri seara. Fotbal n-am prea văzut, dar ne-a plăcut steagul binecuvîntat al lui Lucescu! Chestie care ne aminteşte cît sîntem de tari noi, românii. Organizăm concerte, pozăm femei, mergem la mall, ca să vedem filme (întrucît e puţin mai ieftin decît să ne scoatem gagica la restaurant). Apropo: săptămîna viitoare, cel mai ieftin e să mergi la Fabrica. Mai ales dacă vei cîştiga concursul nostru cu trimitere directă la concert: Butterflies In My Stomach, Sleepover, DJ Vasile. Ce-ar mai fi de zis? Sănătate, că-i mai bună decît toate!
Portretul şmecheristului la tinereţe
Şmecherii din Dorobanți sînt acei hăndrălăi de bani gata din Pri­măverii, Romană, Băneasa, Cotroceni, Aviatorilor, Pipera sau chiar Dorobanți, pe care presa tabloidă îi alătură unor epitete riscante despre care nu știi niciodată dacă trădează eufemismul sau sim­pla idioțenie.



"Cînd ai bani și o duci bine, nimeni nu se ia de tine". Cam despre asta e vorba în topul care urmează. Cu o precizare: e implicat un număr mult mai mare de femei.



Cum s-a votat? Nu, nu s-a votat în public. S-au pus cap la cap niște criterii democratice: notorietate, bani, femei, impresie artistică. S-a tras linie, s-a calculat în minte. Rezultatul e, firesc, la fel de discutabil ca matematica Ginei Pistol.
Stingeţi trabucurile, lăsaţi paharele de Moët jos, tăiaţi sonorul la Vertu-uri şi, mai ales, daţi manechinele alea afară din cadă. Păzea! Vin Şmecherii de Dorobanţi! 30 de bucăţi! Pe 25 martie, într-un supliment marca Academia Caţavencu.
Top 49. Cele mai sexy femei din politică
Senzaţional, surprinzător, scandalos, incitant, excitant, cutremurător, reconfortant, educativ, incisiv, sexy! 16 pagini de cultură politică, analize, sinteze şi dezvăluiri. Un supliment marca Academia Caţavencu, interzis minorilor!
49 - Elena Uioreanu (PNL)
Secretară, consilier, soţie devotată
48 - Oana Badea (PD-L)
Profa de la Şcoala Ardeleană a PD-L
47 - Raluca Costin (PD-L)
Un sex-appeal discret, dar curajos
46 - Ileana Cristina Dumitrache (PSD)
Fata lu’ tata, deputata lu’ Mazăre
45 - Cristina Trăilă (PD-L)
Blonda de rezervă a lui Stolo, pe banca de rezerve
44 - Brânduşa Novac (PD-L)
Directoarea circului din PD-L
43 - Claudia Boghicevici (PD-L)
Fala lui Falcă
42 - Oana Bucurie (PD-L)
Bebeluşa sexy de la PD-L Iaşi
40 - Sabina Adomniţei, nevasta ideală pentru un fost ministru care merită această pedeapsă
39 - Alina Roman (PD-L)
O blondă mică, în proximitatea unei sume ceva mai mari
38 - Magda Stavrositu (PD-L)
Eleva favorită a Elenei Udrea
37 - Julia Lefferman (PNL)
Consiliera internaţională a lui Olteanu
36 - Antonella Marinescu (PSD)
Cu sporturile extreme în Parlament
35 - Oana Gaiţă (PD-L)
Silicornul abundenţei
34 - Geea Balazsy Titieni (PD-L)
Unguroaica Rusului
33 - Manuela Mitrea (PSD)
Mamă-eroină, soţie devotată
32 - Ana Birchall (PSD)
Gurista de aur a PSD-ului
24 - Luminiţa Anghel (PSD)
Protejata lui Vanghelie de la capătul tunelului politic
23 - Irina Şoltuz (PD-L)
Şi pediştii vorbesc maghiară
25 - Daciana Sârbu (PSD)
Mireasa lui Ponta, o grea pierdere pentru naţiune
31 - Ingrid Zaarour (PNL)
Penelibaneza de la restituiri
30 - Carmen Moldovan (PSD)
Antena lui Geoană din Cameră
29 - Monica Iacob Ridzi (PD-L)
Doamna numită în funcţii alese
28 - Mioara Mantale (PD-L)
Femeia permanent fatală de la prefectură
27 - Laura Atanasiu (PSD)
Laura Bişboacă, soţie
22 - Raluca Turcan (PD-L)
The only none
21 - Lavinia Şandru
Ieri cu Guşă, azi pe tuşă!
18 - Ioana Pop (PSD)
Finuţa lui Ponta, blonda ideală pentru o relaţie cu Parlamentul
17 - Monica Gândăcioiu
De la Big Brother la big payCheck
16 - Oana Mizil (PSD)
Modista care l-a demontat pe Becali
15 - Ramona Mănescu (PNL)
La Bruxelles, că pe listă-i uşurel
14 - Teodora Hotăran (PSD)
O celebritate pe scările Primăriei Arad
13 - Diana Tuşa (PNL)
13 - Diana Tuşa, Ana are mere, Diana are pile
11 - Annamari Dancs (UDMR)
Căprioara de aur a UDMR
10 - Gabriela Boca (PNG)
Blonda lui Becali, acum blondă pe cont propriu
9 - Bianca Jurcă
Fosta bombă sexy de la Prefectura Timiş
8 - Cristina Pocora (PNL)
Mereu în relaţie cu Parlamentul
7 - Anca Opre (PSD)
Bruneta apetisantă cu apetit pentru funcţii
6 - Andreea Vass (PD-L)
Consiliera de aur a lui Stolo, o promisiune încă neonorată
5 - Magda Bistriceanu (PSD)
Top modelul PSD, mai mult model decît în top
4 - Silvia Mihalcea (PSD)
Blonda lui Hrebenciuc, discretă, dar răvăşitoare
3 - Elena Băsescu (PD-L)
Fetiţa năzdrăvană a tăticului ei, cel dintîi al ţării
Cea mai sexy femeie din politică - Ioana Timofte (PSD)
Elena Udrea, într-o nouă prezentare
Elena Udrea
29 Ian 2009 | 0 comentarii
Elena Udrea
Elogiul blondei, odă politicianului
Suplimentul de An Nou este un fel de cadou
Ţa-ţa-ţa, Caracatiţă, ţa! După Ursul şi Capra, un nou colind pune stăpânire pe România Caracatiţa. A început zilele trecute şi va ţine până la anul pe vremea asta, dacă nu cumva chiar mult mai mult.
32 articole gasite dupa cuvantul "supliment"
Scriitor în comunism (IV)
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 10 Feb 2010  |  Stefan Agopian | 0 comentarii
Aș dori să fiu atît de bogat încît să nu trebuiască să mai scriu acest text pentru supliment. Pe care, după cum bine vedeți, îl scriu… Vi se pare că sînt modest? Stați că n-am terminat. Aș dori să fiu atît de bogat încît nu numai să nu trebuiască să scriu eu acest text, da’ chiar să-l pun pe Vântu să-l scrie în locul meu. Pe Patriciu să-l pun să corecteze și pe Voiculescu, normal, să se uite.
De la ce sumă în sus începe fericirea? De la ce sumă în jos se instalează drama? Şi ultima, cea mai importantă, în ciuda umilelor aparențe: cît mai costă-n ziua de azi confortul?
Loteria Română. De la Huizinga la Eugen Simion, de la Dostoievski la Ogică
"Jocul nu poate fi contestat. Aproape tot ce este abstract poate fi contestat: dreptatea, frumusețea, adevărul, bunătatea, spiritul, Dumnezeu. Seriozitatea poate fi contestată. Jocul nu.“ (Johan Huizinga). Vă întrebați, poate, ce căuta neamțul în Bulgaria și Huizinga la noi în supliment.
Epoca de Aur a mondenităţilor perfect securizate
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 16 Dec 2009  |  Biroul de Moravuri Usoare | 0 comentarii
Postacii lui Crin s-au transferat în echipa postacilor lui Geoană
Îşi spune Bebeluşa. Alteori se prezintă Ella sau Îngeraş. În fapt, o cheamă Elena, e studentă şi între timp lucrează şi la Fundaţia Dinu Patriciu. De o lună de zile, Bebeluşa are un job part-time nou: postac. Postacioaică, cum ar veni. Stă acasă şi scrie textuleţe pe internet. De genul: “eu votez cu Antonescu…..si cred ca o sa intre in turul 2….voteaza-l si tu!!!!!!!!!” (de AICI).
Mircea Geoană a plecat spre Cotroceni din Cișmigiu, acum 51 de ani!
De ce îi ia atâta timp să parcurgă câteva stații de troleibuz? Din cauza ocolului la Washington? Sau a celui la Istanbul? Din cauza ambelor.
Bogdan Aurescu: "Imunitatea diplomatică nu ne apără de gripă"
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 11 Nov 2009  |  Eugen Istodor | 0 comentarii
Craniul unicameral al lui Traian Băsescu
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 04 Nov 2009  |  Mircea Toma | 4 comentarii
La Scoica, în Constanța, unde peștii au Leganza
Pînă și Mircea Toma știe: în Vamă se mănîncă oribil. Ca atare, aveam de gînd să vă recomand niște senzaționale bufeturi suedeze din Bulgaria, dar am înțeles că aici e vorba despre ce se poate mînca (eventual ieftin) la nord de Dunăre. Păcat.
Fie criza cît de rea, fiţele sînt tot aşa. Cît casa!
Noi ne-am străduit. Am întrebat în cele patru puncte cardinale ale Dorobanţilor şi, mai ales, am sperat. Degeaba: şmecherii n-au dat faliment. Criza nu i-a băgat în şomaj tehnic, nu i-a dat afară din cluburi. Dimpotrivă: după aproape un an de recesiune şi, mai ales, o vară de relaş financiar, la mare, am tras linie şi am constatat că, în general, fiţele sînt tot acolo. Iar băieţii tot aşa. Pregătiţi-vă să vă enervaţi.
„National Geographic pare să fi ajuns pe mâna unor vânători de fonduri, falşi ecologişti – cel mai adesea speologi, alpinişti, „cercetători“, „expediţionari“ – gravitând mereu în preajma Puterii, oricare a fost culoarea sa. Amatori de posturi călduţe, permant grijulii să nu-şi supere stăpânii politici – de aici sau de aiurea – prin poziţii tranşante, incomode. Adevăraţi «cai troieni de mediu».“
Brînză, barză, varză topită Monor
Cred că am descoperit-o acum peste zece ani, uitată printre cîteva conserve chinezești și ceva răhățel de șobolan, la o alimentară penală din Regie: brînza topită „Tihuța“ de la Monor-Carmolact Bistrița.
Senzaţional: am văzut-o pe Andreea Marin la TV!
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 08 Iul 2009  |  Daniel Goace | 0 comentarii
Senzaţional: am văzut-o pe Andreea Marin la TV!
Oare ce mai face Andreea Marin? Dacă aş fi în locul celor de la Libertatea sau Jurnalul naţional, aş pune titlul ăsta pe un supliment de weekend şi aş vinde cu el pe puţin 500.000 de exemplare.
Şi deputaţii plîng degeaba în instanţe
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 01 Iul 2009  |  Alexandru Cautis | 0 comentarii
În urmă cu nişte luni, am publicat un supliment în care arătam că şi bogaţii parlamentari au grija datoriilor la bancă, ba chiar au nişte griji foarte mari, proporţional cu creditele pe care le-au luat. E momentul acum să arătăm o altă situaţie de viaţă care nu-i ocoleşte pe parlamentari. Ca şi oamenii de rînd, deputaţii sau senatorii pot fi victimele instanţelor româneşti care judecă după cum li se cere. Deputatul PD-L Gheorghe Tinel ştie din proprie experienţă acest lucru.
Mașina, visul de aur al românului
La munte, pe ogoare, în orice-mprejurare, cu șapte roți sau patru – te plimbi ca împăratu’!
Andreea Necula, un iepuraş Playboy cu viteză pe traseu montan
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 10 Iun 2009  |  Radu Alexandru | 0 comentarii
După cum aţi sesizat deja, avem iarăşi 16 pagini în plus: Lista lui Cilinder, un supliment viteză de cultură automobilistică şi tehnologia vedetelor. Ce se-ntîmplă? La pagina 9 veţi observa, sîntem siguri, o Dacia Logan roşie, dotată cu o domnişoară aproximativ blondă, dezbrăcată în pilot de raliu. Ni s-a părut interesant să detaliem puţin subiectul, întrucît domnişoara în cauză e un exemplar rar – este iepuraş Playboy şi o profesionistă din alte puncte de vedere: aleargă în circuite de raliu.
Miercuri, 10 iunie, Academia Caţavencu a ieşit în stradă. Cu maşina, normal. Mai precis, cu maşinile, cel puţin 50 la număr, deci la Universitate o să fie, ca de obicei, omor. Am scos un nou supliment (16 pagini, full option, color), intitulat sugestiv Lista lui Cilinder. Aţi votat, unii chiar aţi ghicit, iar 10 dintre voi au cîştigat!
Senzaţional cu „m“ mare!!! Cioroianu la „Unirii"!!
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 13 Mai 2009 | 0 comentarii
Senzaţional cu „m“ mare!!! Cioroianu la „Unirii"!!
Ei bine, da, poate văă frecaţi la ochi şi nu văă vine să credeţi: da, am reuşit! În loc săă facem un „paparazzi“ cu altcineva, am făcut unul cu Adrian Cioroianu, un important om politic despre care am scris noi aici, acum, în acest număr.
49 - Horia Alexandrescu
Are 62 de ani și a debutat în 1971, la Sportul. Au urmat Scânteia și secția de sport a ziarului Tineretul liber, unde l-a găsit și Revoluția, care i-a adus cadou, din partea noii echipe mangeriale aziarului, numirea în funcția de secretar generalde redacție.
Şmecherii din Dorobanţi contraatacă! Să fugim cu tramvaiul!
Întrerupem transmisiunile de pe Facebook de la Chişinău cu un comunicat neimportant pentru ţară: băieţii şi fetele de Dorobanţi ne-au dat ruşine! Uă, ruşine să ne fie, ne-am înţeles? Bă! Sîntem nişte frustraţi fără Lamborghini!
Filme la cinema sau la TV în weekend
Filme la cinema: Eroi cam beligeranţi în premierele de săptămîna asta.

Filme la televizor: Ştiu că a venit primăvara, cu alaiul ei de terase, dar, şi de data asta, puteţi face o excepţie. Programaţi-vă berile astfel încît să ajungeţi acasă în timp util.
6 - Andrei Pleşu
Dacă ar exista un aparat de măsurat puterea de seducţie, Andrei Pleşu l-ar da peste cap. Ar fi off the scale. Întrebaţi pe oricine vi se află în preajmă, în timp ce citiţi acest supliment, "Care este cel mai seducător personaj din elita intelectuală?". Indiferent de vârstă sau sex, vă va răspunde că Pleşu.
Un critic mai puţin sefisticat
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 10 Dec 2008  |  Ioan T. Morar, Stefan Agopian | 0 comentarii
● Domnului Nicolae Manolescu nu-i place literatura S.F., aşa că în recenta Istorie critică… o expe­dia­ză în cîteva fraze, dovedindu-şi dispreţul faţă de gen, dar şi totala ignoranţă în materie. ● Iaşiul face eforturi serioase şi siste­matice ca să-şi consolideze titlul (neoficial) de Capitală Culturală a României, iniţiind şi găzduind evenimente care să susţină acest titlu.
ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei, în calitatea sa de organizaţie care apără dreptul la libertatea de exprimare, atrage atenţia Consiliului Naţional al Audiovizualului asupra faptului că decizia pe care a luat-o în cazul spotului publicaţiei Academia Caţavencu prejudiciază dreptul la libertatea de exprimare şi, implicit, dreptul la libertatea de informare a cetăţeanului.
Sfîrşitul lumii, ca supliment de mică publicitate
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 22 Oct 2008  |  Alexandru Varzaru | 0 comentarii
Sînt zile atît de plăcute, încît doar serile, cu o bere între prieteni, la o terasă prin centrul Bucureştiului, pot fi mai plăcute. Totul încă pare coerent, realitatea, aşa plină de neajunsuri cum o ştim, e totuşi rezonabilă, solidă, bine structurată.
Avînd principii, nu cumpăr Jurnalul naţional; îmi încalc principiile doar cînd e la pachet cu un CD al vreunei vechi trupe româneşti.
Nichita Stănescu - XVIII
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 04 Iun 2008  |  Stefan Agopian | 0 comentarii
Vacanţa la mare din vara lui ’78 i-a fost, fără discuţie, benefică lui Nichita. Aveam un program destul de strict pe care, spre surpriza noastră, Nichita l-a respectat.
Cat a suferit un nesuferit
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 16 Apr 2008 | 0 comentarii
• Alex.
Mardale - 10 martie 2010
Editia tiparita (pagina 1)
   10 Mar 2010

Vezi editia din:

Cabina de vot

Cum credeţi că se va numi partidul format de grupul independenţilor din Parlament?

 
Academia Catavencu on Facebook
e-Catavencu
Prelungire Abonament
Click aici pentru un tur Gratuit

© 2010 Academia Catavencu, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate. Termeni si conditii.

Spatiile publicitare F5 sunt administrate de