Să pierdem bani pe Bursă

După ce l-au înnebunit cîteva luni cu telefoane, după ce s-au schimbat trei operatori, după ce nu s-au potolit nici la replicile „Nu am bani…“, „Nu mă interesează“, „Vă rog să nu mai sunaţi!“, „De ce mă tot sunaţi cînd v-am spus că nu mă interesează?“, „Dar de ce vreţi să investesc în acţiuni McDonald’s?“ şi „Nu vreau să vin la seminarul vostru!!!“, în cele din urmă fratele meu a cedat. Şi m-a trimis pe mine. Am fost joi la sediul firmei Capital Partners Grup. Firma asta îmi vrea banii.


Între business şi păcăleală (care e tot un business)

La cinci, sînt deja în sala lor de şedinţe dintr-un sediu modern de firmă, într-un bloc de oţel şi sticlă, pe strada Delea Nouă, la numărul 2. Interioare office, totul e nou, aerisit, impersonal. Vînzoleala de pe holuri e însă ciudată. Tipe îmbrăcate cu haine de firmă, care se zbat grăbite, ducînd dosare de o maximă importanţă. Tipi scrobiţi, tunşi regulamentar, trec vorbind la telefoane ultrascumpe, uitîndu-se plictisiţi şi vag interesaţi spre sala de şedinţe unde stau eu cu încă un invitat. Ca şi economia României, firma asta duduie.

Dar totul e o punere în scenă. Am mai fost în astfel de firme, unele foarte mari, care se ocupă cu afaceri pe Bursă, dar nicăieri nu am văzut efervescenţa asta.

După vreo cinci minute, secretara mai aduce un invitat. Apoi apare un domn gras, în vîrstă. Apoi o fată. Apoi un arab şi un cuplu. Timpul trece. Cum bine remarca invitatul numărul trei, „ne-au omorît cu telefoanele alea şi acum nu încep la timp?“. La 17,20 intră Echipa de Trei. Românul, Cehul 1 şi Cehul 2. Românul are un glas puternic, entuziast, profesional şi emanînd încredere. Îi prezintă pe cehi, spune despre unul că e la a treia prezentare azi (sugestie explicită că firma are mulţi clienţi) şi se trece rapid la o prezentare.


Prezentarea

Cehul 1 stă în picioare şi citeşte o prezentare dintr-un dosar şi arată grafice pe un ecran, Cehul 2 stă cu un laptop în faţă şi Românul are rolul de a traduce ce zice Cehul 1. Prezentarea începe prin a ne arăta o poză cu Bursa de la New York. „Aici ne desfăşurăm noi activitatea în colaborare cu banca J.P. Morgan“, zice cu un glas mîndru românul.

Pe ecran începe o mică lecţie despre bursă. Ce e bursa, ce e cu acţiunile care urcă, ce e cu cele care cad. Tot felul de grafice cu săgeţi care merg în sus. Pentru că urmăresc de ceva vreme criza, ştiu că, de anul trecut, bursele lumii au căzut urît de tot, la jumătate. Tipii însă sînt optimişti, prezintă doar jumătatea plină a paharului. Mai amintesc şi de criză, dar ne spun că acum e momentul cînd bursa va creşte.
„Dacă veţi investi, veţi intra în acţionariat. Veţi lua parte la deciziile firmei. Dacă investiţi la Microsoft, vă veţi duce la şedinţele cu acţionarii şi veţi avea ocazia să vă întîlniţi cu Bill Gates.“

Ni se prezintă o listă de firme, unele cu nume mari, AMD, McDonald’s, Microsoft. Toate au creşteri, săgeţi verzi îndreptate în sus, procente pozitive. Printre ele sînt strecurate şi cîteva no name-uri, firme oarecare, cu săgeţi în jos şi cifre cu minus. Românul zice:
 – Există şi riscuri, dar important e ceea ce avem la sfîrşit, cînd tragem linie, şi noi vom încerca să fie bine întotdeauna pentru dumneavoastră.
Sub linie nu scrie însă nimic. Motivul e simplu. Ultima firmă din listă, VISA, nu are nimic în dreptul ei. Românul explică.
 – VISA încă nu a publicat rezultatele. Rezultatele vor veni din clipă în clipă.

Deodată se deschide uşa: un alt ceh intră pe jumătate şi cu bucurie pe faţă le spune celor trei ceva de genul: „Bogu vizu rastalnenie proţentî!“. Pe faţa Cehului 1 apare o bucurie. Îi spune repede ceva Românului. Românul înfloreşte şi, transfigurat, ne spune şi nouă:
 – VISA a crescut cu 9,5%. De ieri, VISA a crescut cu aproape 19%. Deci vedeţi…
Să nu rîzi?


Aici eu devin antipatic

– …o modalitate e să vă împrumutăm noi bani, să fim un fel de bancă. Dumneavoastră veniţi cu un capital de 25%, noi vă dăm 140.000 de euro, de exemplu, şi investim. Uitaţi cît se cîştigă! Dacă aţi fi investit doar capitalul dvs. se cîştiga mai puţin. Dar aşa, cîştigurile dvs. cresc!
– Dar ce se întîmplă dacă înregistrăm o pierdere mare? mă trezesc întrebînd. Rămînem datori vînduţi?
Românul se întunecă. Îi traduce Cehului 1. Cehul 1 zice ceva. Românul se întoarce spre mine. Aştept lămurirea.
 – Vă rugăm să vă ţineţi minte întrebarea şi brokerul dumneavoastră vă va răspunde tuturor nelămuririlor dvs. după prezentare, zice Românul.


Ora 18,03

– …şi acum, îşi încheie cehul prezentarea, veţi sta de vorba cu brokerii dumneavoastră.
Românul deschide uşa şi strigă:
– Să vină brokerii!
Cred că aveţi în minte o nuntă sau un botez. Ştiţi momentul cînd, după o aşteptare cu foame de vreo oră şi jumătate, vine primul fel de mîncare, aperitivul, şi cînd un şir de chelneri apar încărcaţi de farfurii pe ritmurile acelea clasice, ta-ra-ra-ta-ta, ta-ra-ra, ta-ataratata. Exact aşa, minus muzica şi aperitivul, apar brokerii, vreo opt, într-un şir, îmbrăcaţi toţi la patru ace. Chelnerul meu personal, un puştan timid, cel care l-a stresat pe fratele meu în ultima lună, se apropie de mine. Românul însă m-a luat la ochi şi mă invită, împreună cu brokerul, într-un birou. Unde a urmat o discuţie lungă despre nişte ipotetici 3.000 de euro pe care aş vrea să-i investesc. Aveam dubii, aveam întrebări. Discuţia a ajuns la criză. I-am spus că marile bănci de investiţii americane au dat faliment. „Nu există faliment“, mi-a zis el foarte sigur. „J.P. Morgan este proprietatea FED“, adică a statului american. „Dacă au probleme, ei tipăresc bani şi nu mai au probleme. Ba chiar au cumpărat băncile cu probleme, deci vă daţi seama…“
„A“, zic eu, „acum au şi problemele altora“.
Puştiul telefonist zîmbeşte. Tipul se enervează.


Epilog

Luni, la ora 11,17, primesc un telefon.  Dintr-un ocean de zgomote, fîşîituri şi voci, abia aud această chemare disperată: „Domnu’ Alexandru! Domnu’ Alexandru! Sînt Aurel Pop! Brokeru’ dumneavoastră. Aţi fost joi la noi“. „Da.“ „Ştiţi ce este VISA, domnu’ Alexandru?“ „Da, da.“ „Domnu’ Alexandru (tonul este post-orgasmic, vocea omului e sleită de emoţie), acţiunile VISA sînt în urcare. Toţi brokerii de aici vînd acţiuni VISA. Or să ajungă în două săptămîni la 65 de dolari bucata. Haideţi, domnu’ Alexandru. Vreţi să investiţi? Vreţi să cîştigaţi? Ziceţi o sumă. Cîştigurile vor fi uriaşe, domnu’ Alexandru. Cît să fie? 20-30.000 de euro? Puteţi ajunge acum la noi, la firmă? Vă dăm noi, dar ziceţi!“
„Vreţi să vă zic?“ „Ziceţi, domnu’ Alexandru!“(E gîtuit, aproape plînge, săracul.) „Vreţi să zic suma?“ „Daaaa, domnu’ Alexandru!“ „Bine. Doi euro!“
„Cît?!!!!“

Taguri: reportaj bursa broker