Să muriţi bine!

Nu sînt foarte mulţi, dar sînt proşti. Sînt proşti pentru că nu sînt decît inteligenţi. Inteligenţi şi-atît. Un inteligent care nu este decît inteligent are slabe şanse de a nu fi prost. Marian Vanghelie, de exemplu, este un tip inteligent, dar de o prostie crasă. Celebritatea l-a prins nepregătit pe Vanghelie. A început să fie pe la toate televiziunile înainte de a şti să conjuge verbul a fi. A învăţat (cît de cît) limba română pe măsură ce dădea interviuri la televiziuni. Bacalaureatul şi l-a luat după a renovat cîteva şcoli din sectorul 5. Vanghelie ar avea stofă de incult simpatic, dar mitocănia şi proastele maniere îl trag în jos, ceea ce, la înăţimea lui, poate fi fatal. Orice carte ar citi, Vanghelie o abandonează imediat ce a ajuns la pagina 2 (şi-un sfert).

Nici preşedintele Traian Băsescu nu se poate spune că n-ar fi inteligent. Preşedintele Băsescu este chiar foarte inteligent, dar are o inteligenţă necultivată, nemanierată, needucată. O inteligenţă acră şi conflictuală, situată la polul opus al deşteptăciunii senine şi surîzătoare. Una dintre nu multele deosebiri care îl despart pe Băsescu de Vanghelie este că primul şi-a luat bacalaureatul la timp. În 2004, Traian Băsescu nu auzise, de exemplu, de Mircea Cărtărescu. A fost nevoie să candideze la cea mai înaltă funcţie în stat, pentru a afla de existenţa unui mare prozator român. Dacă nu ar fi intrat în politică, probabil că Traian Băsescu nu l-ar fi citit niciodată pe Mircea Cărtărescu. Cum să citeşti pe cineva de care n-ai auzit şi despre care nici nu se obişnuieşte să se vorbească în cercurile pe unde te învîrţi tu, nu? În 2006, preşedintele Băsescu a simţit să compenseze fragila cultură din dotare: l-a decorat pe Mircea Cărtărescu cu Ordinul „Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer“. Autorul trilogiei Orbitor a acceptat ordinul cu plăcere pentru că – motiva atunci – „mi se pare că preşedintele Băsescu încă nu şi-a pierdut credibilitatea“.

Între timp, Traian Băsescu şi-a pierdut credibilitatea în faţa scriitorului, dar Cărtărescu nu şi-a pierdut meritul cultural în faţa lui Băsescu. Că doar nu era să îl înapoieze – l-ar fi jignit pe cel care, oricum ar fi, i-a făcut o imensă publicitate. Eu, însă, da, vreau să îl jignesc pe autorul volumelor Băutor. Aripa stîngă, Băutor. Aripa dreaptă şi Băutor. Corpul, apărute la Editura Polirrom, în colecţia „La ţigănci împuţite“. Vreau să îl jignesc pe preşedintele României, pentru că l-am votat. Şi nu l-am votat ca să o văd pe semi-inculta Elena Băsescu europarlamentar, nu l-am votat să o văd pe tupeista Elena Udrea ministru al Turismului. Inteligenta prostie a lui Băsescu, pentru că ea există şi se manifestă, înseamnă lipsă de educaţie plus apetenţă pentru conflict şi scandal plus protectorat acordat unor nulităţi plus multe alte minusuri.

Băsescu, Geoană, Vanghelie, Udrea, Oprescu, Videanu, Boc, Berceanu şi tot neamul lor adormit pe scena politică şi prin diverse studiouri de televiziune sînt absolut jalnici. Prostia lor nici măcar nu are haz – Mircea Geoană îl citeşte pe Dimitrie Gust, Vanghelie declară că încă n-a apucat să-i facă nimic Elenei Udrea, dar nu e timpul pierdut, iar nişte tineri pesedişti, spălaţi deja pe creier, rîd la această mîrlănie ca de o glumă bună. În lumea acestor personaje, cine nu înjură este condamnat la anonimat. Cine nu îşi jigneşte adversarii politici riscă să rămînă, la următoarele alegeri, în afara listelor. Cine nu e prost îşi trădează partidul din care face parte.

Sper ca, nu foarte tîrziu, aceşti oameni penibili să dispară. Sper să îşi piardă viaţa politică într-un grav accident de civilizaţie, pe un drum european! Să muriţi bine, inteligenţilor, îngîmfaţilor, inculţilor, proştilor!

Taguri: PSD opinie Marian Vanghelie prostie