Români, distrugeţi organizarea turismului românesc!

Turismul românesc e, ca în bancul cu Bulă, de 20 de ani în clasa întîi. Şi nu dă semne că ar fi învăţat ceva în tot timpul ăsta. Nici măcar atît cît să promoveze la o şcoală ajutătoare specială.

Săptămîna trecută, Buşteni. Vreme excelentă, zăpadă din belşug. Staţiune pustie, hoteluri închise; doar „Silva“ găzduieşte nişte clienţi veniţi la training. Zici că-i carantină. 58 ron telecabina (de banii ăştia te dai cu vaporetto în Veneţia toată ziua) şi 20 ron o urcare la teleschi pe o pîrtie de un kilometru şi jumătate!? Care oricum nu funcţionează decît în week-end. Aproape complet goale.

500 km mai la sud de Buşteni, în munţii Pirin, bulgarii şi-au tras şi ei o staţiune montană. Bansko, 925 m altitudine. Telegondolă şi telescaun care te duc la schi şi snowboard pe un al doilea munte la 2.500 m, 65 km de pîrtii, 50 leva (105 ron) abonamentul de teleschi valabil o zi, 44 de tunuri de zăpadă pentru pîrtii pe care se schiază pînă în mai. Toate astea pe aceeaşi paralelă cu Roma, într-o zonă în care cresc citrice şi măslini, la vreo sută de kilometri de plaja la Marea Egee, da?

OK, e criză. Dar dacă nici acum nu mai e momentul în care toată lumea abandonează orgoliile mărunte şi se adună la o masă (eventual aia din biroul primarului), nu ştiu care mai e. Băi, băieţi, hai să punem mînă de la mînă şi să ieşim din rahat: eu, Transportator pe cablu, fac reducere la clienţii tăi, Hotelule, care mănîncă toţi la tine, Restaurantule, iar tu dai un ceai fierbinte la baza pîrtiei.

Vi se pare plauzibil scenariul ăsta? În România? Nuu, dom’le, n-ai să vezi aşa ceva: vînzătorul de turism românesc mai bine îi arde la buzunar pe fraieri de Crăciun/Revelion sau cînd s-o mai nimeri şi trage mîţa de coadă 50 de săptămîni pe an decît să lase preţurile mai jos. Dă-i în gura **-***, să stea acasă dacă n-au bani!

Ei, uite că românii nu stau acasă: se duc şi bagă bani în buzunarul bulgarilor şi austriecilor. S-au săturat să plătească patru stele şi să vadă doar două stele verzi. Ai dracu’, au început să se prindă că se poate şi altfel! Iar matale, braconier de prohibiţie, la preţurile/serviciile astea sperii şi vînatul străin, cu salarii de zece ori mai mari decît cel autohton, iar în curînd o să mori de foame cu pîinea şi cuţitul în mînă.

Cabanele montane sînt fie cumpărate pe nimic de şmecheri, fie lăsate în paragină. Pensiunile sînt ori artificiale, gen Bran-Moeciu, ori la negru, pentru că patronii lor sînt călcaţi prea des de către inspectorii şpăgari. Dacă adăugaţi la toate astea chelnerii tupeişti şi hoţi, recepţionerii nesimţiţi, personalul acru care nu salută şi nu zîmbeşte, aveţi tabloul aproape complet al unui dezastru care atacă şi alte domenii. Sporturile de iarnă, de exemplu: peste cîteva zile începe Olimpiada de la Vancouver şi ai noştri vor fi vecini de clasament cu celebrul echipaj de bob din Jamaica şi schiorii olandezi care se antrenează pe ploaie în munţii lor de 200 m.

Şi ca să nu ziceţi că ştim doar să criticăm şi să facem mişto, iaca şi-o soluţie (atenţie, urmează scene violente de acţiune cu cifre!): în loc să stai cu dubla goală 90% din timp, îi mai pui două/patru paturi şi-ţi faci hostel. La 4x15 sau 6x10 ai 60 de euro/ cameră, buni ca aerul pe praful ăsta. Şi e plin tot timpul. De afacerea asta s-au prins pînă şi sîrbii: în Belgrad e plin de hostel-uri de 1.000 de dinari (puţin sub 10 euro). În Barcelona, cu 25 de euro patul într-o cameră de 10, investitorul isteţ avansează brusc de la patron de hostel la proprietar de hotel de patru stele.
Copii, ce am învăţat noi din lecţia de astăzi? Patronul de hotel: Spun eu, doamnă, spun eu! Noi din lecţia de astăzi am învăţat să nu îl mai trag pe client de păr şi să fac curat la locul meu. – Bine, stai jos. Dar tu, patronule de restaurant, ce ai învăţat? – Eu am învăţat ca să nu mai fur din pacheţele în pauza mare.

Bravo, copii! Vedeţi că se poate? Data viitoare trecem la tabla scăderii preţurilor şi înmulţirii clienţilor.

Taguri: turism Busteni Bansko