Răspuns la o scrisoare deschisă

●  Domnule Nicolae Manolescu,

Mi-aţi adresat în România literară nr. 44 o scrisoare deschisă, unde preluaţi principalele acuzaţii împotriva mea, pe care le-aţi oferit unor ziare, după ce aţi aflat că voi candida la viitoarele alegeri pentru preşedinţia Uniunii Scriitorilor din România. Tonul dvs. este de astă dată mai puţin vehement şi poate din cauza asta nu mai faceţi greşelile grosolane din primele declaraţii. Cum a fost aceea din Cotidianul (4 nov. a.c.), unde spuneaţi că „Ştefan Agopian fie a absentat de la întrunirile USR, fie e complice“. Dle Manolescu, cuvîntul complice înseamnă, conform dicţionarelor, „persoană care participă la o infracţiune sau o înlesneşte“. Deci dvs. aţi comis infracţiunile, iar eu participam la ele sau le înlesneam, sau eram absent şi deci nevinovat. În fine, să trecem! În mod normal, ar fi trebuit să vă răspund în revista pe care o conduceţi. Nu am făcut-o fiindcă România literară este în pragul falimentului, redactorii ei (care, fie vorba între noi, nu şi-au luat salariile din luna mai a.c.) neştiind dacă revista o să mai apară sau nu săptămîna următoare. Nu mi-am permis să risc. Şi fiindcă tot veni vorba de R.l., stau şi mă întreb cine v-a oprit s-o scoateţi din faliment atrăgînd investiţiile pe care le tot promiteţi prin ziare scriitorilor români. Ştiţi bine că, într-o ţară care se împrumută pentru a plăti salariile şi pensiile, atragerea unor asemenea investiţii este o utopie. Sigur, o minciună frumoasă nu strică niciodată în pragul alegerilor.

În scrisoare, dvs. afirmaţi: „Deşi aţi fost membru al Consiliului şi al Comitetului Director, vă arătaţi în deplină necunoştinţă de activitatea şi de hotărîrile celor două organisme de conducere ale USR“. Staţi liniştit! Ştiu tot ce s-a discutat şi s-a aprobat (cu sau fără voia mea) atît în Consiliu, cît şi în Comitetul Director. Atunci cînd am cerut să mi se dea toate datele privind cheltuielile USR am sperat că printre ele se vor strecura şi cele de care nimeni n-avea habar. Cheltuieli de care numai dvs. ştiaţi, şi directorul USR, domnul Istrate. Cîteodată nu-i rău să te ia lumea drept prost. Aşa am reuşit să aflu, de exemplu, cîţi bani a cheltuit USR cu revista, care numai teoretic e lunară, Noua literatură.

Iniţial, Consiliul a aprobat ca revista să fie subvenţionată integral timp de şase luni, urmînd ca apoi să se descurce singură. Cu toate acestea, după trecerea celor şase luni, revista a primit în continuare finanţare integrală, plăţile fiind executate la ordinul dvs. personal. Aşa se face că, în decurs de un an şi nouă luni (2008 şi primele trei trimestre din 2009), revista a primit 230.993 de lei, adică, în lei vechi, două miliarde trei sute nouă milioane nouă sute treizeci de mii. În acelaşi timp, revistele Ramuri, Vatra, Convorbiri literare, Steaua, Apostrof, Helicon, Orizont şi săptămînalele România literară şi Luceafărul au primit sume mai mici decît Noua literatură. Un caz extrem îl reprezintă revista Convorbiri literare, care a primit de 8,2 ori mai puţini bani decît revista pomenită. Sper că toţi scriitorii din provincie şi din Capitală vor aprecia cum se cuvine dragostea dvs. pentru literatura nouă. Sper să nu consideraţi şi aceste benigne dezvăluiri nişte "josnice atacuri la persoană".

Îmi aduceţi şi alte acuzaţii, dar sînt atît de ridicole încît nu vă fac cinste, aşa că nu voi răspunde la ele. Ca să nu dormiţi liniştit, vă asigur "că o să-mi încarc sufletul" şi cu alte dezvăluiri care privesc situaţia financiară a Uniunii, pe care cu atîta abnegaţie aţi condus-o timp de patru ani şi doriţi s-o conduceţi încă patru.


Cu toată stima cuvenită autorului Istoriei critice,
Ştefan AGOPIAN

Taguri: stefan agopian Nicolae Manolescu Uniunea Scriitorilor scrisoare deschisa