PSD vs. Mister Muscolo, instalatorul demagogel

Vă propun un experiment: încercaţi să-l ascultaţi pe Geoană în timp ce faceţi curăţenie prin casă. Cînd ştergeţi energic praful de pe policioară, cînd daţi de nebun cu mătura sau aspiratorul printre elemenţii de la calorifer, cînd frecaţi cu Cif obertainerul, ca să-l scoateţi la lumină. E cel mai greu test de anduranţă şi demogogie pentru un lider politic. Iată de ce: atunci cînd depui efort fizic (şmotruind, lustruind, consumînd energie, arzînd calorii), în diferite regiuni ale creierului circulaţia sîngelui e mai mare cu o treime faţă de normal (cînd zaci pe canapea, adică, şi beleşti ochii la televizor). Numărul celulelor nervoase tinere din hipocamp creşte, ca şi cantitatea de endorfină pe care le secretă acestea.

Publicitate

 

Cu alte cuvinte, în ciuda junghiului care se instalează rapid în zona lombară, starea ta generală e caracterizată de confort şi bună dispoziţie.


I. Cele mai frecvente 99 de pete

Se pune întrebarea: e în stare candidatul Mircea Geoană să-ţi strice endorfina? Să te indispună cu ceva nou, esenţial, convingător? E capabil Geoană să te lase cu gura căscată şi cu mopul în aer, explicînd, de pildă, cum îi va pune la respect pe baronii care i s-au urcat în cap fără să se şteargă pe picioare (feştelindu-i, deci, aura violetă), pentru că aşa le-a permis el în aprilie 2005, după ce a cîştigat preşedinţia partidului? 

Repetaţi apoi experimentul, în aceleaşi condiţii de curăţenie asiduă, încercînd să auziţi ce spune candidatul Adrian Năstase. Noul Adrian Năstase, vreau să zic. Seniorul, analistul, eminenţa de un cenuşiu sobru, intelectual, liderul conciliant, constructiv şi tare-n gură ca pasta de dinţi, ale cărui aroganţe tradiţionale s-au topit ca prin farmec, sub presiunea momentului. Poate ieşi din boticul său senzual, de divă din Dorobanţi, vreun cuvînt nou şi meşteşugit, o frază miraculoasă ca un polimer de la Unilever, care să şteargă cu buretele cele mai frecvente 99 de pete de pe CV-ul său de premier?

 
II. Balul vienez

Eu, unul, am încercat să fiu atent. Joi seara, cînd Geoană şi Năstase au venit la Gâdea, iar eu am plecat în alt cartier. Am şters de praf ultimele DVD-uri, am dat cu Ajax Floral Fiesta prin cadă şi am înţeles, în fine, cum stă treaba la casele mai mari: nu ştiu care dintre cei doi lideri politici o să piardă alegerile din PSD, dar ştiu sigur cine o să le cîştige, din nou: Băsescu*.

Principalul partid de opoziţie nu va fi mai puternic cu nici unul dintre ei la cîrmă. Şi iată de ce: astea nu sînt alegeri. Nu e revoluţie şi nici reformă, nu e avanpremiera curăţeniei de Paşte. E un bal vienez. Un enorm eveniment de PR naţional şi caritate în folosul cert al barontocraţiei locale. Un show televizat în care toată vrea să valseze la sentiment cu Vanghelie. Şi nimeni nu îndrăzneşte să-l dea afară-n şuturi pe Radu Mazăre, care are obrăznicia să dea buzna în incinta partidului motorizat pînă-n dinţi, cu aere revoluţionare, de camuflaj, şi pălărie de hipster drogat.

În plus, jegul care se vede din avion, cînd survolezi vastul teritoriu PSD, nu este, pentru candidaţii la preşedinţia partidului, ceea ce pare şi chiar e, dacă citeşti ziarele serioase. O spune Geoană, o repetă imediat Năstase: problemele PSD-ului sînt de comunicare, nu de fond. “Poate n-am ştiut să explicăm mai bine“. “Au fost, desigur, şi erori, datorate comunicării defectuoase”. Deci nu e corupţie, e chestie de PR. Poate tocmai d-aia nu e justiţie, ci doar presă.


III. Încă o decepţie pe ordinea de zi

Altminteri, e foarte clar. Gâdea îl întreabă pe Geoană cine sînt tinerii pe care vrea să-i aducă în echipă, dacă va cîştiga alegerile. Geoană răspunde (îl aud din baie): el este un liant între generaţia seniorilor şi generaţia tînără. Atît! Gâdea îl întreabă pe Năstase de ce să-l creadă atunci cînd declară că nu mai vrea să candideze la preşedinţia ţării şi nici să ocupe alte funcţii executive. Năstase răspunde (îl aud şi nu-mi vine să cred): pentru că a fost deja acolo, sus, şi nu-l mai tentează!  

Vestea şi mai proastă e că, zilele trecute, am încercat să-l ascult şi pe Cristian Diaconescu (pe care, naiv cum mă ştiţi, îl credeam singurul candidat capabil să reformeze partidul, în ciuda aparenţelor moi, cremoase, care trădau o acută lipsă de sînge în instalaţie). Am renunţat cînd am înţeles că prioritatea lui e o alianţă cu Mitrea. Stratul gros de praf de pe faţa buhăită a PSD-ului, dincolo de care n-a existat niciodată obraz, ci doar osînză de baron şi comisioane grase, e încremenit în proiect. Degeaba se agită Ponta, la televizor. De ce n-a candidat, dacă are cu ce? Doar pentru că n-are cu cine?

 
IV. Iliescu-apare, soarele răsare

Pe vremuri, cînd Ion Iliescu îşi dregea vocea la televizor, aspiratoarele tăceau. Şi numai la bănuiala că Bunicuţa şi-ar putea ridica, ameninţător, ochelarii, între două interjecţii de lemn, foşnetul lavetelor din bucătărie amuţea, înfricoşat. Chiar şi acum, cînd tupeul a devenit un must-have în show-biz şi politică, Iliescu e singurul care face deranj, spunînd nişte lucruri, arătînd cu degetul nişte oameni. Ridicînd vocea la tribuna partidului, lasă impresia că e singurul capabil să facă şi puţină curăţenie în PSD.

E perfect ridicol. Şi, în egală măsură, foarte trist pentru o huidumă de partid care intenţionează să se ia la trîntă cu Băsescu: Mister Muscolo cel adevărat e un comunist de 80 de ani, care-şi abia îşi mai tîrîie cinstea şi sărăcia în plen, la ocazii speciale. Şi nu m-am lămurit dacă e vina lui Geoană, a lui Năstase sau a lupilor tineri din PSD, care o să se umple de praf şi osteoporoză pînă o să-i vadă p-ăştia morţi şi îngropaţi.


* Sînt însă de acord cu Doru Buşcu: dacă preşedinte iese Năstase, media o să cîştige un adversar redutabil (Geoană, săracu’, a fost benign şi amuzant). O anumită parte a presei chiar o merită.

Taguri: Adrian Nastase GEOANA congres psd