RSS
O POVESTE PE ZI
Deosebirile dintre mine şi un american de rând sunt de nuanţe şi percepţii. Bunăoară, nu sunt de acord ca toţi oamenii să vorbească aceeaşi limbă precum vacile şi oile, aşa cum şi-ar dori-o taţii fermieri ai savanţilor americani.
Ăăă, staţi o secundă. That didn’t come out right. Să mai încerc o dată: „America? HELL, NO!“. O să mă explic printr-o poveste. De trezit copiii. Din păcate, e adevărată. O să vă spun ce am văzut de cînd, în secolul trecut, pe înserat, am plecat şi eu, ca tot studentul român care-a văzut prea multe filme made in Hollywood, către tărîmul făgăduinţei.
Lumea versus manele? De ce? Pentru că mi s-a întîmplat de prea multe ori să cunosc sau să aud de oameni care, o dată ajunşi în străinătate, să trăiască o dramă a izolării atît de puternică încît să aplece urechile la manele şi alte chestii.
Unde-s vremurile cînd depeşarii luau ciomege de la rockeri? Cu filfizonismul lor apretat, cu hainele lor de bun gust, spălăţei şi bine bărbieriţi, cum să nu-ţi vină să le dai un cap în gură? Erau snobii snobilor, erau ca sectanţii lui Bivolaru, se pretindeau crema iaurturilor doar pentru că ascultau DM.
Dacă ar fi să am un prieten cîntăreţ de manele, el ar fi Liviu Mititelu. Vorbesc serios. Am făcut un research online în rîndul celor mai tari cîntăreţi de manele şi, dintre toţi, cel mai tare m-a impresionat Liviu Mititelu.
Ori de câte ori fac nudism la Cavarna, lângă Balcic, îmi aduc aminte de povestea bunicului meu, petrecută în urmă cu mai bine de 70 de ani, prin părţile astea.
Niciodată n-am înţeles nudismul la Vama Veche. După mintea mea, nudismul la Vama Veche se bate cap în cap cu băutul-pînă-ne-pişăm-pe-noi la Vama Veche. Îi întreb pe vamaioţi: cum vă mai pişaţi pe voi dacă faceţi nudism? Asta nu pot să înţeleg: cum e posibil ca Vama Veche să fie plină de nudişti şi de pişaţi-pe-ei în acelaşi timp?
(para-comedie dramatică, gerontofobă, în două acte, unul mai scurt, altul mai lung)
Un local, cu trei mese. La masa din dreapta stau doi tineri îndrăgostiţi. Vorbesc în şoaptă, se ţin de mînă, fumează. Celelalte două mese sînt, deocamdată, goale. O muzică în surdină.
Un local, cu trei mese. La masa din dreapta stau doi tineri îndrăgostiţi. Vorbesc în şoaptă, se ţin de mînă, fumează. Celelalte două mese sînt, deocamdată, goale. O muzică în surdină.
Am fost crescut de surorile mai mici ale bunicii mele, Flavia şi Aura Margine. Două fete bătrâne, ciudate şi suspicioase. Două teroriste împuţite. Cu tabieturi din alte vremuri. „Nu pune mâna!“, asta îmi auzeau urechile de dimineaţa până seara. „Treci la colţ şi stai într-un picior, până la loc comanda!“ era cel mai frumos compliment de care aveam parte.
Pentru unul care a copilărit la ţară, printre ţărani de la coada vacii, care măturau în fiecare dimineaţă în faţa curţii sau care adunau balegă de cal de pe uliţă şi-o amestecau cu lut galben obţinînd astfel o mastică antiseptică cu care îşi curăţau podelele de pămînt ale caselor, noul ţăran de oraş plin de bani e o provocare şi o jignire.
Timp de un deceniu, între 1870 şi 1880, România a fost o cloacă imundă a emigranţilor politici ruşi şi, în loc să-şi vadă de treburi şi să se dedice onorabilei îndeletniciri de geambaş, aceştia au preferat să se consacre agitaţiilor anarhiste. Liderul lor era Constantin Dobrogeanu-Gherea, un ţărănoi născut în 1853 în localitatea Slaveanka, din gubernia Ekaterinoslav, care la 17 ani îşi începe activităţile subversive, sub acoperirea firmei unui atelier de potcovărie.
Să aperi statul are o oarecare logică doar dacă lucrezi sau ai lucrat pentru el şi ai reuşit să extragi cîteva avantaje minore din treaba asta. Altfel, se ştie, statul e cel mai prost patron.
Statul este de departe cea mai neinspirată invenţie a omului. Decît să inventeze statul, omul mai bine ar mai fi inventat o dată roata. Ar fi avut la momentul respectiv două roţi cu care ar fi putut pune ceva în mişcare – pe cînd cu statul n-a mişcat niciodată mai nimic.
Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu nici frumos pînă la 20 de ani nu am fost, nici de stînga pînă la treizeci de ani (c-am trăit în România), nici de dreapta după 30 (că nu am împlinit încă) n-am fost, şi cred că nici bogat pînă la 40 nu voi fi. Dar tare mi-e că nici n-o să mă dea sărăcia afară din vile şi maşini. Vilele altora, în care intri doar noaptea, de te aleargă cîte-un Iovan cu puşcociul. Dar mai sărac cu duhul şi mai indecis ca anul acesta, ca anul trecut, şi ca de cînd – şi cît de bogat – mă ştiu, parcă n-am fost niciodată. Habar nu am, ca extremă ascunsă, pe ce parte a politicii joc. Apropo, dacă politica este o curvă, cu cine ar fi mai bine să te destrăbălezi: cu o tîrfă de stînga sau cu una de dreapta?
Nu e bine să fii de dreapta şi nici de stânga în ţara noastră. Nemaipunând la socoteală că starea de a fi orice în România, sus sau jos, inginer sau poet, prost sau deştept, râu sau ram, bogat sau sărac nu e prea confortabilă.
Teodorescu
Care a fost mai tare? Mie mi s-a părut Băsescu
După mine, la turnirul ăsta în trei, primul clasat a fost Băsescu, tocmai pentru că ...
Morar&More
Tare asta: Crin ar vrea să fie un nou Băsescu
Nu urmaresc dezbaterea, încă sînt peste Ocean, la Washington, DC, m-am uitat doar pe live-textul ...
REDACŢIA AC
26 Oct 2009
| 0 comentarii
Mulţumim celui mai bine informat serviciu secret din România şi din străinătate, SIE, precum şi şefului ei, domnul Mihai-Răzvan Ungureanu, pentru gândurile bune şi vigilenţa pe care ni le-a arătat cu ocazia zilei noastre de naştere.
Surpriza a fost cu atât mai plăcută cu cât noi chiar uitasem de aniversare.
SUPLIMENTE
12 Nov 2009
| 4 comentarii
Mircea Geoană a plecat spre Cotroceni din Cişmigiu, acum 51 de ani!
A fost sau n-a fost prostănac?
Toţi oamenii producători de bani ai preşedintelui Geoană
Mircea Geoană: "PD-L este o maşinărie infernală de adunat bani"
Mircea Geoană: "Am o sută și ceva de milioane la mine…"
Mihaela Geoană - profil de nevastă
La plăcintele soacrei, înainte!
Femeile din viaţa politică a lui Geoană
Gaşca lui Geoană
Geoană Jr: filme horror, piccolo, şofer minor
Geoană, inginer pe şantier
Ambasador la Washington pentru că Iliescu nu l-a lăsat pe Chebeleu în capitalism
Cine stă după colţ la PSD?
A plecat de la 3% în ianuarie
Stiliştii îl consideră social-demodat
De la Dacia părinţilor la Mercedes-ul SPP, prin Lexus-ul nevestei
.
Epoca de aur
19 Oct 2009
| 0 comentarii
După ce-am trăit o frumoasă viaţă, dragi tovarăşi şi pretini, a sosit momentul să vă reamintim că, vineri, sunteţi invitaţi la o porţie de Dragoste în timpul liber.
O POVESTE PE ZI
Într-o zi veneam cu trenul de la Antwerpen la Rotterdam.
ARHIVA
DIVERSE
Acest articol a apărut şi în Academia Caţavencu din 18 Nov 2009
| 0 comentarii
Probabil că, dacă în Deltă ar fi fost crocodili, i-am fi trimis de mult la reciclare profesională în industria tăbăcăriei.
CONCURSURI
Biroul de Moravuri Usoare | Acest articol a apărut şi în Academia Caţavencu din 18 Nov 2009
| 0 comentarii
Bună ziua, România! Adică presupunem că e o zi bună.
MAGAZINUL CAŢAVENCU
20 Oct 2009
| 0 comentarii
În perioada 21 octombrie – 1 noiembrie 2009, SC Caţavencu SA realizează o promoţie în parteneriat cu magazinele Altex.
SPORT
Ni se pare corect.
WEEKEND
12 Iun 2009
| 0 comentarii
Directorul OMS a decis ridicarea gradului de alertă pandemică la 6.
© 2009 Academia Catavencu, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate. Termeni si conditii.