Cînd a candidat la Primărie, Oprescu a avut probleme cu strîngerea numărului de semnături obligatorii de susţinere. Din 10.000 de semnături, aproape jumătate au fost anulate, pe motiv că sînt false. Ni s-a povestit că figura se repetă şi acum, la prezidenţiale. Ca să ne convingem, am mers la sediul central de campanie al primarului, undeva lîngă Piaţa Romană, într-o clădire pusă la dispoziţie de comunistoidul Aurelian Bondrea. Şi nu ne-am dus cu mîna goală, ci cu trei liste, cu chenare şi format întocmai precum acelea folosite de echipele de campanie ale lui Oprescu, pe care erau trecute 23 de nume şi 23 de semnături.
Toate false.

Am inventat nume, am inventat adrese şi date de buletin şi am măzgălit semnături aiurea. Ca să fim sinceri, unele nume inventate seamănă întrucîtva cu numele redactorilor de la Caţavencu. Am pus pe listă un Doru Buşcă, un Marius Bordea, un Ioan Teofil Moral, un Gabriel Borgeanu. Cu numele şi semnăturile inventate am mers direct la Octav Cozmîncă, şeful de campanie al lui Oprescu, dîndu-ne drept medici care au strîns semnături de la pacienţi. O clipă. Să nu credeţi că l-am minţit pe Cozmîncă. În afară de faptul că ne-am dat medici, i-am spus clar că semnăturile nu sînt autentice, că e vorba de oameni care stau în provincie şi cărora le-am luat pur şi simplu datele personale de la spital.

Cozmîncă n-a avut nici o problemă cu faptul că semnăturile sînt false. A zis doar: "Important e să corespundă datele de buletin." Şi ne-a dus la o echipă de-ale lui, dintr-un birou, să înregistreze semnăturile fictive. În birou, la o masă stăteau patru bătrînei care numărau şi notau în borderouri susţinătorii lui Oprescu. Parcă era o scenă din "O scrisoare pierdută", cu patru Brînzoveneşti şi Farfuridi ce numărau şoptit: "…aşunu, aşdoi, aştrei", "şaişo…, şaişno…", "opştrei, opşpatru…". Am început să completăm şi noi un borderou în care am scris cîte semnături am adunat, de unde şi cum ne cheamă (normal, numele adunătorului de semnături a fost inventat). Numărînd şi noi ca Brînzoveneştii lui Oprescu, am văzut că mai aveam un loc de un nume şi o semnătură într-un tabel. I-am zis Brînzovenescului cu părul alb din faţa mea că mai pot pune un nume pe listă, că o să o trec pe maică-mea şi semnez eu pentru ea. Moşulică a zis că da, e bine, dar să ştiu datele din buletin. "Normal că le ştiu", i-am răspuns şi am trecut, bineînţeles, un nume fictiv, nişte date de buletin inventate şi, cu siguranţă, o semnătură neautentică.

Ca să rezumăm. Aceasta e o dovadă clară că Octav Cozmîncă a adunat cu bună-ştiinţă semnături false de susţinere a lui Oprescu. Că echipele de Brînzoveneşti au înregistrat în cunoştinţă de cauză nume şi semnături false, căci, evident, moşulică ce a acceptat să semnez eu pentru maică-mea ştia că eu nu sînt în acelaşi timp mama şi fiul meu. Şi pentru că prea era frumoasă vizual, toată scena, cu Cozmîncă şi staful lui de bătrînei care înregistrează falsuri, am înregistrat-o şi noi cu camera ascunsă. Pentru cinematografie, nu pentru Procuratură sau Biroul Electoral Central. Să rămînă în istoria cinematografiei dovada că preşedintele independent Oprescu a cam fost dependent de falsuri groase.

Taguri: sorin oprescu semnaturi Octav Cozminca