RSS
OPINIE
Teoretic, acesta este un text despre un nou serial de la AXN*. Practic, nu e, deşi cea mai mare parte a lui cu asta se ocupă. Pe undeva, e despre Traian Băsescu şi Alex Leo Şerban. Recunosc, însă, că-n alte părţi face vorbire despre Joseph Fiennes şi Horia Roman Patapievici. Mă rog, aţi înţeles ideea: citiţi-l neapărat!
Producătorii de emisiuni TV sunt nişte fraieri fără pic de ochi pentru vedete. Un Vadim în formă la televizor mă atrage mai mult decât douăzeci de Badea, cincisprezece Turcescu şi optzeci de Radu Moraru la un loc.
Remus Cernea este domnul acela care se remarcă prin cîteva lucruri: stă cu părinţii la 35 de ani şi nu a avut nici un venit în anul 2008. La chestia cu venitul putem vedea jumătatea plină a zeroului. Avînd zero venituri anul trecut, dumnealui este printre puţinii care se poate lăuda că în 2009, în plină criză, şi-a triplat, chiar cvadruplat, veniturile.
Alexandru Varzaru |
Acest articol a apărut şi în Academia Caţavencu din 18 Nov 2009
| 0 comentarii
| 392 vizualizări
Drama lui Mircea Badea, despre care scrie ziarul Naţional, sîmbătă, acoperă, în opinia mea, toate celelalte evenimente. E peste moartea lui Dinică, peste scandalul stenogramelor, peste întîlnirea de sîmbătă a lui Băsescu cu Antonescu şi chiar peste chiulul lui Geoană. Numai un ziar fin ca Naţionalul a intuit potenţialul, celelalte sărind subiectul. Ce dramă? A, nu ştiţi? I s-a furat salariul de pe card.
De câteva zile, lăturile zboară la joasă înălţime. Stenograme, înregistrări şi cărţi cu dedicaţie politică fac survol peste capetele noastre, în contra sensului de rotaţie a istoriei. Când evenimentele murdare îl transportă cu viteză, corpul omenesc se tulbură. Oboseşte, ameţeşte, se deprimă, are senzaţie de vomă. Face jeg lag.
Cînd dai semne că intri în folclor ţi-ai atins obiectivul: eşti c-un picior în posteritate. Cazul lui Gheorghe Dinică e, în ciuda grelei pierderi, foarte fericit (atît cantitativ, cît şi calitativ).
Dacă păstram succesiunea corectă a literelor, acest text ar fi făcut de cel puţin cinci ori mai multe vizualizări decît ar fi meritat. Iar voi nu puteaţi face nimic în legătură cu asta. De altfel, sînteţi liberi să vă opriţi cu cititul aici. Voi, oamenii care şi citiţi textele pe care daţi click, nu contaţi în economia succesului pe internet. Ne pare rău, nu sînteţi în target. La revedere.
De cîte ori cineva deschide discuţia despre calitatea scăzută a emisiunilor de televiziune sau despre tabloidizare, se aude ca din pretoriu contra-argumentul: "Dom'le, noi televiziunile dăm ceea ce cer oameni. Certaţi-vă cu gustul publicului, dacă nu vă convine!" Chiar aşa o fi?
Alexandru Dutu |
Acest articol a apărut şi în Academia Caţavencu din 11 Nov 2009
| 3 comentarii
| 341 vizualizări
Cît se joacă Liviu Negoiţă de-a prim-ministrul, noi ne mai jucăm puţin de-a preşedintele. Cu cine ne mai jucăm? Găsim! Este! Crin Antonescu, candidatul cu care de altfel cred că voi vota, s-a hotărît să nu mai fie preşedintele României (Evenimentul zilei de sîmbătă). Nu se poate, visez! După marele Nati Meir, acum să se retragă şi Crin.
M-a pus dracu’ să pun ipotecă pe casă. Banii i-am băgat într-un joc piramidal şi aştept, din zi în zi, să mă-mbogăţesc. Trebuie doar să apuc termenul legal. Merită, îmi voi dubla suma. Pînă atunci, însă, sînt lefter, vînd tot ce găsesc prin cămară, ies pe-nnoptat, tainic, în piaţa de vechituri şi las din preţ la orice, bibelouri, cărţi, tacîmuri. Dau totul fulgerător. E frig şi, ca să mă-ncălzesc, pun somiera pe foc. Bun, se face cald, dar nu mai am unde dormi.
Trăiesc o dramă de o fatală actualitate: sînt mai mulţi oamenii pe care aş vrea să-i văd morţi decît cei pe care vreau să-i văd la televizor. Ce fac în direcţia asta? Nimic. De ce? O să rîdeţi: n-am găsit campania potrivită. Iar revoluţie de unul singur nu se poate. Chestie de buget.
Între Unirea Urziceni şi Dinamo, Steaua sau Timişoara există o singură diferenţă: cei de la Urziceni, de la patron la ultima rezervă, au învăţat cu toţii să-şi asume mediocritatea. Poate părea puţin, dar, de fapt, e esenţial.
Iată, mai exact, ce au învăţat urzicenenii:
Iată, mai exact, ce au învăţat urzicenenii:
Mircea Toma |
Acest articol a apărut şi în Academia Caţavencu din 04 Nov 2009
| 4 comentarii
| 2071 vizualizări
Există un afiş care a împânzit toate bulevardele, străzile şi ulicioarele din toată România. În afiş este vorba despre referendum şi despre Traian Băsescu. Acest lucru – m-am trezit să ciripesc, ca un papagal ce sunt – este de mai multe ori incorect.
Alexandru Varzaru |
Acest articol a apărut şi în Academia Caţavencu din 04 Nov 2009
| 0 comentarii
| 890 vizualizări
Nu se poate aşa ceva! Noi ne dăm de ceasul morţii, cu Băsescu, cu Geoană şi Antonescu, cu cine fură, cu mogulii, cu cine prefraudează, iar în timpul ăsta Iri iese în clubul Pat, agaţă două tipe şi le duce într-un pat de apartament?! Cînd am văzut în Cancan, miercuri, titlul "Iri a tradus-o pe Moni cu două deodată", parcă mi-a căzut cerul în cap.
"Pe la sfârşitul toamnei dădeau năvală tătarii, cazacii şi moldovenii. Iar între toţi, cei mai cumpliţi erau aceştia din urmă".
Aşa zice un cronicar polonez născut pe la mijlocul secolului XVII şi mort, la puţină vreme după asta, cel mai probabil în urma unei incursiuni moldoveneşti. Aprigi trebuie să fi fost străbunii noştri medievali dacă le era aşa uşor să conducă în clasamentul invadatorilor şi să ia, în mass-media vremii, faţa cruzilor tătari...
Aşa zice un cronicar polonez născut pe la mijlocul secolului XVII şi mort, la puţină vreme după asta, cel mai probabil în urma unei incursiuni moldoveneşti. Aprigi trebuie să fi fost străbunii noştri medievali dacă le era aşa uşor să conducă în clasamentul invadatorilor şi să ia, în mass-media vremii, faţa cruzilor tătari...
Teodorescu
Care a fost mai tare? Mie mi s-a părut Băsescu
După mine, la turnirul ăsta în trei, primul clasat a fost Băsescu, tocmai pentru că ...
Morar&More
Tare asta: Crin ar vrea să fie un nou Băsescu
Nu urmaresc dezbaterea, încă sînt peste Ocean, la Washington, DC, m-am uitat doar pe live-textul ...
CE PĂREREA MEA!
Teoretic, acesta este un text despre un nou serial de la AXN*.
CONTRAEDITORIAL
M-a pus dracu’ să pun ipotecă pe casă.
CUVANTUL CARE
● Drama lui Mircea Badea, despre care scrie ziarul Naţional, sîmbătă, acoperă, în opinia mea, toate celelalte evenimente.
TUPEU
Acest articol a apărut şi în Academia Caţavencu din 23 Sep 2009
| 0 comentarii
Vă imaginaţi o Românie fără televiziuni? Vă daţi seama ce s-ar munci atunci? Vă daţi seama ce ar roboti la Guvern alde Andronescu şi ceilalţi panglicari? Păi, ce altceva să facă? Unde să se mai certe?! Sau credeţi că tot ar face-o – scriind cu cretă, pe asfalt, înjurături, unii la adresa altora?! Veniţi de Ziua Copilului să desenăm p*** şi p**** pe asfalt! Ha, ha, am glumit!
Nesimţeu 2009 (3 puncte): Ecaterina Andronescu.
© 2009 Academia Catavencu, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate. Termeni si conditii.