Mihai Tatulici: "Michael avea mîna din cretă"

De ce un interviu cu Mihai Tatulici? Ar fi destul să spunem că l-a atins pe Michael şi că are şi dovada. Dar, înainte de înmormîntarea megastarului, ne simţim obligaţi să vă mai oferim cîteva motive. Tatulici a stat lîngă Michael, a respirat acelaşi aer cu el, l-a auzit vorbind, i-a mirosit parfumul şi i-a fost jenă să-i ceară un autograf. Emoţiile au fost de vină. Ah, printre picături, Tatulici s-a ocupat şi de realizarea unor reportaje cu şi despre primul concert al lui Michael la noi în ţară. A fost mega-isterie, dacă vă mai aduceţi aminte. Dacă nu, aflaţi acum.


Reporter: Aveţi autograful lui Michael Jackson?
Mihai Tatulici: Nu. Am fost atît de emoţionat cînd mi-am făcut poză cu el, încît am uitat. După aceea mi-a fost jenă să-i cer. Lucrasem cu el.
Rep.: Aţi făcut o groază de filmări.
M.T.: Eu, pe vremea aia (n.r. – 1992), eram redactor-şef la redacţia de Jocuri şi Concursuri la TVR 2. Televiziunea publică a considerat că redacţia asta trebuie să se ocupe de eveniment. Prin contractul pe care Mama Concerts and Rau (n.r. – compania lui Marcel Avram) l-a semnat cu televiziunea publică am primit drepturile de reflectare a evenimentului. Şi în afară de ce făceam ca producători locali, toate reportajele din jurul evenimentului, ne-am ocupat şi de primirea echipei lui Michael, am realizat reportaje de la construcţia scenei, venirea trupelor, cu artiştii cu care lucra megastarul pe scenă şi instrumentiştii. Am lucrat cu toată echipa de la Veniţi cu noi pe programul doi. Eram vreo zece oameni. Reportajele intrau zilnic pe TVR. În cadrul emisiunii Veniţi cu noi pe programul doi, s-au făcut două emisiuni speciale dedicate lui Michael Jackson.


Rep.: L-aţi cunoscut personal pe megastar.
M.T.: Da, l-am cunoscut în timpul filmărilor cu Poliţia română. Michael s-a hotărît să filmeze alături de poliţiştii noştri. Compania lui Marcel a dus negocieri cu Poliţia română, astfel că aproape 1.500-2.000 de poliţişti au alergat alături de Michael pe Hipodromul de la Cotroceni. Am filmat cu
şase operatori.

Rep.: Cum v-aţi simţit în preajma lui? Ce efect producea prezenţa lui asupra oamenilor?
M.T.: Dărîmătoare, ca pentru orice novice care se întîlnea cu un superstar. Era extrem de modest şi de rezervat. Vorbea foarte puţin, se limita la cîteva fraze. Chiar şi la conferinţa de presă a vorbit puţin. Era foarte atent cu faţa lui, pe care şi-o proteja cu ochelarii de soare şi cu pălăria. În general stătea retras, dar atunci cînd vorbea o făcea cu o acurateţe demnă de invidiat. Spre exemplu, la repetiţii, erau diverşi oameni care spuneau diverse lucruri, nu punea niciodată întrebări suplimentare, înţelegea perfect ceea ce se spunea şi opta pentru varianta cea mai bună. Asta vreau să spun, nu punea întrebări inutile. Era extrem de concis. Şi modest. Şi timid. Un tip timid. Am fost în apartamentul lui de la Snagov, nici acolo nu se dădea în stambă, nu făcea pe nebunul, nu încerca să iasă în nici un fel în evidenţă. Dar prezenţa lui oricum magnetiza pe toată lumea. Oamenii se emoţionau imediat cînd îl zăreau.

Rep.: Avea faţă de pedofil?
M.T.: Nu. Pe vremea aia nici nu se ştia de acea poveste. După aia, am încercat să asociez imaginile la care am fost martor, dar nu mi se pare că a avut un comportament ciudat. Dacă nu mă înşel, venise cu un băieţel de 8-9 anişori, foarte frumos puştiul, şi am văzut cum se purta cu el, era tandru, drăgăstos şi rezervat. Nici la Leagănul de copii nr. 1 nu a avut alt comportament, nu avea efuziuni care să trădeze o anumită slăbiciune sau ceva. Am fost foarte uimit cînd am citit în presă, ulterior, despre acuzaţiile care i s-au adus.

Rep.: V-a frapat ceva în mod special?
M.T.: Singurul lucru care m-a frapat a fost faptul că folosea foarte multă pudră. Şi în dubiţa cu care mergea şi în apartamentul lui se simţea un miros puternic de parfum, iar în aer se simţea multă pudră. Aerul era greoi. Eu am dat mîna cu el, cînd am făcut poza, şi am avut senzaţia că mîna lui e din cretă. Era atît de pudrată, încît nu mai simţeai pielea. Şi-o pudra ca să fie mai albă. Arăta foarte bine, avea tenul îngrijit, şi l-am bănuit că e machiat, dar nu prea îndrăzneam să mă uit direct la el şi să-l studiez. Poate şi din cauză că el se ferea mereu de privirile oamenilor din jurul lui. Am fost instruiţi la început de unul dintre managerii lui să nu punem întrebări inutile şi să nu ne băgăm în dialog dacă problema nu ne priveşte.

Rep.: Ce audienţă a înregistrat TVR în acea perioadă?
M.T.: În acea perioadă nu se calcula audienţa. Nu se măsura. Fiind singura televiziune din România, nu avea rost. Vă daţi seama că a fost o adevărată psihoză. Peste tot lumea scanda: Michael, Michael, te iubim. Atît în română, cît şi în engleză. Sosirea unui asemenea megastar a însemnat o presiune foarte mare pentru românii anului 1992. A fost şocant. Oamenii au fost şocaţi de mai multe lucruri, de persoana lui, de concertul extraordinar (peste 70.000 de oameni au fost la concert, pe stadion), dar şi de bilete. Acestea au fost tipărite în Germania, cred, aveau tot felul de regulamente pe ele, de holograme, de inserturi de securitate. Întîlnirea dintre două lumi.

Taguri: interviu concert Michael Jackson Mihai Tatulici