Marky Ramone a transformat bodyguarzii în punkeri

Cînd am aflat că vin Ramones la Bucureşti, m-am cam bucurat. Deşi m-am gîndit că poate am înţeles eu greşit şi iar vin Reamons (să mă ierte fetele, dar concertul lor de la Bestfest a fost oribil). Nu, nu vin ei, deci m-am bucurat în continuare. Pe urmă mi-am amintit că trei dintre membrii fondatori cîntă în momentul de faţă pe veşnicile plaiuri ale vînătorii, Joey şi Johnny din cauza unor boli, iar Dee Dee din cauza unei supradoze de heroină. Al patrulea, Tommy, s-a retras în 1978, şi a fost înlocuit de Marky Ramone, care-a cîntat cu trupa pînă la retragerea lor din 1996, cu o pauză de cinci ani (între ’83 şi ’87).

După ceva cercetări, mi-am dat seamă că e vorba de un turneul intitulat Marky Ramone Blitzkrieg, ceea ce mi-a mai stins teama de eventualele şedinţe de woodoo executate pe scenă, dar m-a şi dezamăgit puţin. Nu numai că în România toate trupele mari din epoca rock vin după ce membrii lor trec de vîrsta pensionării, mai nou vin chiar şi după ce mor. Partea mişto e că la voce a fost Michale Grave, 33 de ani, vocal pentru alţi punkeri celebri, Misfits – cei drept tot în perioada acestora de colegi de generaţie cu Iliescu – deci show-ul se anunţa un tribut Ramones+Mistfits ce mai ştergea din amărăciune. La chitară a venit Alex Kane, iar la bas Clare pproduct, ambii de la AntiProduct.

Ei bine, în ciuda faptului că de pe afişul evenimentului puteai înţelege că-i vorba de Ramones, deşi nu era aşa dacă mai citeai asta – sau tocmai din cauza asta, dacă mă gîndesc mai bine – la Casa de Cultură a Studenţilor a fost plin. N-o să fac acum glume cu patriarhi, diavoliţe sau aghiazmă, deşi numele noului club care-a răsărit la parterul clădirii, The Silver Church, m-ar putea îndemna la asta. La urma urmei, unde merge o Preoteasă, merge şi-o biserică.

În deschidere au fost Pistol cu Capse. Adică un soi de Vank sau Zob mai noi. Am încercat să-mi găsesc treabă, dar din păcate nu era coadă nici la garderobă, nici la toaletă, nici măcar la bar. Aşa că am jucat aş/n-aş pînă la sfîrşitul concertului, ieşindu-mi parcă prea multe n-aş, pentru că nici punkeriţele nu mai sînt ce-au fost vreodată. (Notă: cine a ratat numărul din 24-FUN în care Andrei Gheorghe explica ce-i aia aş/n-aş să lase un comment).

Pe urmă au urcat pe scenă băieţii aştia de la Blitzkrieg şi-au pus-o de un punk mult mai zgomotos decît ce-mi aminteam eu despre Ramones, venit mai degrabă din zona glam-punk, explicabil oarecum prin prezenţa celor două chitări ce-au trecut şi pe la AntiProduct. Marky şi-a văzut de treaba lui de baterist, iar Michale Grave şi-a stricat destul de repede freza elabortată, trasformînd-o într-un soi de aspirator de transpiraţie. Au cîntat o oră, ceea ce la nivelul pieselor punk, ce nu prea reuşesc să depăşească trei minute, e chiar mult. Iar publicul a pus-o de un soi de pogo perpetuu, cel puţin în partea din faţa a scenei. Au fost înconjuraţi destul de repede de bodyguarzi, decişi să menţină zona de pogo sub control, după principiul “rîdem, glumim, dar nu părăsim incinta”. Surpinzător a fost că pogo-ul a continuat cu bodyguarzi cu tot, ba char indivizii păreau să se distreze la fel de bine ca şi punkerii cu experienţă. Am vaga senzaţie că sînt vreo doi-trei care se vor oferi voluntari, în primul rînd, cănd se mai anunţă concerte punk în Bucureşti.

N-am să enumăr acum piesele cîntate, nici măcar nu le-am recunoscut pe toate, dar au fost toate hiturile importante de la Ramones, incluzînd aici I Wanna Be Sedated, Blitykrieg Bop şi The KKK Took My Baby Away, dar şi o variantă punk a celebrului cîntec al lui Louis Armstrong, What a Wonderful World – pe care Joey Ramone o -înregistrase pe albumului lui solo, apărut postum, la care colaborase şi Marky. Şi după încă două bisuri, vreo 4-5 stagediving-uri făcute de spectatori şi unul de către chitarist, am decis că, pentru o trupă de coveruri, sună mai bine şi se mişcă mai cu talent decît acelea originale de rokeri pensionari români pe care le tot vedem la televizor – şi care sînt, de fapt, nişte trupe de coveruri după ei însişi.

Taguri: muzica Ramones