RSS
Mama lui Emil cel Mic
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 17 Dec 2008 |
Doru Buscu | 4 comentarii | 13630 vizualizări
Rating:
34 voturi
Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc, chiar într-o căsuţă, lângă un pătuc, plânge şi suspină o bătrână mică, care are fiul cât un puştiulică. Căci la guvernare fiul ei iubit a plecat aseară şi n-a mai venit. Celularul sună noaptea jumătate. Nu-i semnal, şi totuşi:
– Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit, n-a mai mers Taromu’ şi n-am mai venit. Sun din Capitală, voi fi premier. M-a numit chiar Zeus, sunt timonier. Căpitan e dânsu’, e ca la armată. Mica mea oştire fuge sfărâmată. Vine criza, foamea, oamenii mă-njur. L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.
La rândul ei, Ana Boc, mama premierului desemnat, a declarat pentru Mediafax: „Lui Emil i-aş da un sfat: să nu se mai bage acolo, între ei. Să nu meargă în locul lui Tăriceanu. N-aş vrea să se ducă, să-l mai văd acolo printre aiştia. Măcar să rămâie să-şi ducă primăria până la capăt, că e foarte greu, el acasă e foarte puţin, are noroc că-l înţelege femeia“. Care va să zică, dacă şi-ar fi ascultat mama, şi pe tânăra domniţă, dulce şi suavă ca o porumbiţă, noul premier ar fi fost astăzi vechiul primar. O gândire practică, ardelenească, o cuminţenie izvorâtă din ritmurile blânde şi aşezate ale satului Răchiţele, locul unde s-a născut şi a crescut, nu prea mult, preşedintele PD-L. Cei şapte ani de acasă, însă, au fost stricaţi de cei doişpe de la Bucureşti. Inima de utecist clujean care bătea aşezat într-un piept ardelenesc şi-a potrivit cadenţa după cardiograma cu spasme şi leşinuri a regatului. Scăpat de sub supravegherea celor de acasă, Emil s-a înhăitat cu derbedeii de la centru ai partidului. Pe vremuri, când era şi mai mic decât e acum, Boc a fost de departe cel mai bun vorbitor al opoziţiei parlamentare. Inteligent, tânăr, cu prospeţime lexicală şi cu retorică de avocat, emilbocul anilor 2000-2001 s-a detaşat ca revelaţia sezonului. Azi e adversarul în carne şi oase al terţului exclus. Căci, pentru emilbocul ultimilor cinci ani, propoziţia „p sau non p“ nu există. Există doar propoziţia p, adică „pune mâna şi fă exact ce-ţi spun eu, Emile!“. De aici, evident, o să i se tragă. Slana, pălinca şi vorbitul cu accent nu mai pot face nimic. Strigătul cumsecade al cârnaţului de porc afumat e zadarnic. Tot ce va rămâne din premierul Boc după ce criza va termina cu el e o varză à la Cluj.
Dar mai are o şansă. Căci „Mama lui Emil cel Mic“ nu se lasă:
– Ce spui tu, străine? Emil e departe, cică de Băsescu nu se mai desparte. Am crezut că-i glumă, dar era să mor. L-am văzut aseară la televizor. Emil e cuminte, nu e derbedeu. De eşti tu acela, nu-ţi sunt mamă eu! Lasă-mă cu Zeus, fincă omul chel se joacă cu tine cum doreşte el. Te-a numit pe tine după Stolojan. Crezi că e pe bune? Te-a luat de fazan. Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe moş: după tine vine Leana lu’ Cocoş. Du-te la Băsescu, fă-i un ultim sluj, apoi ia Taromu’, să te-ntorci la Cluj!
– Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit, n-a mai mers Taromu’ şi n-am mai venit. Sun din Capitală, voi fi premier. M-a numit chiar Zeus, sunt timonier. Căpitan e dânsu’, e ca la armată. Mica mea oştire fuge sfărâmată. Vine criza, foamea, oamenii mă-njur. L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.
La rândul ei, Ana Boc, mama premierului desemnat, a declarat pentru Mediafax: „Lui Emil i-aş da un sfat: să nu se mai bage acolo, între ei. Să nu meargă în locul lui Tăriceanu. N-aş vrea să se ducă, să-l mai văd acolo printre aiştia. Măcar să rămâie să-şi ducă primăria până la capăt, că e foarte greu, el acasă e foarte puţin, are noroc că-l înţelege femeia“. Care va să zică, dacă şi-ar fi ascultat mama, şi pe tânăra domniţă, dulce şi suavă ca o porumbiţă, noul premier ar fi fost astăzi vechiul primar. O gândire practică, ardelenească, o cuminţenie izvorâtă din ritmurile blânde şi aşezate ale satului Răchiţele, locul unde s-a născut şi a crescut, nu prea mult, preşedintele PD-L. Cei şapte ani de acasă, însă, au fost stricaţi de cei doişpe de la Bucureşti. Inima de utecist clujean care bătea aşezat într-un piept ardelenesc şi-a potrivit cadenţa după cardiograma cu spasme şi leşinuri a regatului. Scăpat de sub supravegherea celor de acasă, Emil s-a înhăitat cu derbedeii de la centru ai partidului. Pe vremuri, când era şi mai mic decât e acum, Boc a fost de departe cel mai bun vorbitor al opoziţiei parlamentare. Inteligent, tânăr, cu prospeţime lexicală şi cu retorică de avocat, emilbocul anilor 2000-2001 s-a detaşat ca revelaţia sezonului. Azi e adversarul în carne şi oase al terţului exclus. Căci, pentru emilbocul ultimilor cinci ani, propoziţia „p sau non p“ nu există. Există doar propoziţia p, adică „pune mâna şi fă exact ce-ţi spun eu, Emile!“. De aici, evident, o să i se tragă. Slana, pălinca şi vorbitul cu accent nu mai pot face nimic. Strigătul cumsecade al cârnaţului de porc afumat e zadarnic. Tot ce va rămâne din premierul Boc după ce criza va termina cu el e o varză à la Cluj.
Dar mai are o şansă. Căci „Mama lui Emil cel Mic“ nu se lasă:
– Ce spui tu, străine? Emil e departe, cică de Băsescu nu se mai desparte. Am crezut că-i glumă, dar era să mor. L-am văzut aseară la televizor. Emil e cuminte, nu e derbedeu. De eşti tu acela, nu-ţi sunt mamă eu! Lasă-mă cu Zeus, fincă omul chel se joacă cu tine cum doreşte el. Te-a numit pe tine după Stolojan. Crezi că e pe bune? Te-a luat de fazan. Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe moş: după tine vine Leana lu’ Cocoş. Du-te la Băsescu, fă-i un ultim sluj, apoi ia Taromu’, să te-ntorci la Cluj!
Taguri:
CONTRAEDITORIAL
Mai multe din
Fost-au acestu Traian vodă om nu mare la statu, mînios la glasu şi de grabă vărsătoriu de lacrămi dacă din ele se ivea priinţă; de multe ori la ospeţe jicnea fără giudeţu ori se veselea pe sama ţării, da mai ales omora nădejdile prostimii cu vorbe de clacă. [...]
În România, în Noua Zeelandă sau în manualul de clasa a şaptea, cianura e o substanţă periculoasă, care poate ucide la simpla atingere. [...]
„Ce, bă, nu vă convine că v-a lovit Boc la interes, cu drepturile de autor?” Asta m-a întrebat cineva azi pe blog, după care mi-a tras nişte înjurături electronice cu să-ţi fac şi să-mi faci, de i-am dat delete.. [...]
Instituţia purtătorului de cuvînt al Guvernului România e o insultă la adresa cetăţenilor. [...]
M-am plictisit de Traian Băsescu. [...]
Mai multe din acest autor
Fost-au acestu Traian vodă om nu mare la statu, mînios la glasu şi de grabă vărsătoriu de lacrămi dacă din ele se ivea priinţă; de multe ori la ospeţe jicnea fără giudeţu ori se veselea pe sama ţării, da mai ales omora nădejdile prostimii cu vorbe de clacă. [...]
Am cianură pe pantof: o pată albă, ca un strop de var uscat. [...]
În România, în Noua Zeelandă sau în manualul de clasa a şaptea, cianura e o substanţă periculoasă, care poate ucide la simpla atingere. [...]
Te sperie criza? Ţi-e teamă de ziua de mîine? Îţi pare rău că eşti român? Ţi-e silă? Apasă tasta unu. [...]
Caţavencu SA e o companie. [...]
Şapte vaci grase urmate de şapte vaci slabe. [...]
Dacă încă n-aţi aflat, mă simt dator să vă informez: nu avem cea mai frumoasă ţară din lume şi nici cei mai fermecători munţi. [...]
De acolo unde norocul l-a dus cu forţa, nea Nicu Văcăroiu poate să privească înapoi mulţumit. [...]
Acest articol face parte din ediţia specială Omagiu conducătorilor iubiţi. [...]
Autostrăzile României au ajuns mai lungi decît speranţa medie de viaţă. [...]
© 2010 Academia Catavencu, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate. Termeni si conditii.
4 comentarii
Ia aducetzi-va aminte de sacrificarea lui Roman cu mineri adusi de Base. Trenurile se oprisera la Craiova prin intreruperea curentului, dar...... Base le-a dat drumul. Ups! Cine a fost interimar? Stolo. Aceeasi schema care o sa duca la caderea guvernului si la aparitzia lui Stolo salvatorul prin masuri dure, pentru populatzie.