Parc de distractii

Reporter: De ce-ati cistigat , domnu’ Negoita?
Liviu Negoita: N-ati fi vrut?
Rep.: Nu va intreb asa. Intreb asa: care e scopul?
L.N.: Am promis locuitorilor sectorului 3 ca vreau sa stau doua mandate, cu voia lor. Votul acordat mi-a produs o mare satisfactie, pentru ca, astfel, constat ca fac o echipa extraordinara cu locuitorii sectorului.
Rep.: De ce mai e nevoie acolo, ca ati facut curat, ati ordonat copacii pe partea dreapta, iarba pe partea stinga, pasarile zboara pe mijloc.
L.N.: Nu vedeti dumneavoastra, dar noi vedem. Locuiti in sectorul meu?
Rep.: Ce mai aveti de facut?
L.N.: Locuiti in 3?
Rep.: Da. Si va urasc: mi-ati ridicat garajul.
L.N.: Nu trebuie sa ma uriti, pentru ca n-am pus garajul unui prieten in loc, ci v-am facut loc de parcare.
Rep.: Eu il aveam… de rest imi pasa prea putin.
L.N.: Domnule Istodor, pentru ca viata sa fie posibila intr-un oras, trebuie sa respectam niste reguli, pentru ca altfel totul devine haotic. Daca ati fi stat undeva la Viena, nu puteati sa va amplasati un garaj asa, in fata imobilului dumneavoastra. In sensul acestei convietuiri sint multe de facut. Vreau sa construim parcaje supraetajate de resedinta in cartiere. Pe strada Racari, de exemplu, care va fi data in folosinta in maximum doua luni. Si vom avea 6-7 parcaje supraetajate in sector, pentru ca oamenii sa poata parca in conditii de siguranta, iar un parcaj supraetajat ocupa cam o treime din suprafata unui teren pe care-l ai la dispozitie. Va dati seama ca, dupa ce am construit, sa spunem, 95.000 de parcari, inca mai sint cetateni care parcheaza pe trotuare? Vom proteja toate trotuarele din sectorul 3, ca sa nu fim calcati pe trotuare. De asemenea, asa cum arata piata din strada Aurel Botea, viitoarea cea mai moderna piata, zic eu, din tara asta, vrem sa mai facem citeva asemanatoare. Intentionam ca in acest mandat sa construim cel mai modern parc de distractii, in Parcul Titan, pe cele 14 hectare pe care le avem.
Rep.: Ma pot da si eu in leagane pe-acolo, sau e numai pentru mucosi?
L.N.: Bineinteles.

„Vox populi, vox dei! Nu?“

Rep.: Care e filosofia cistigatorului?
L.N.: Eu cred ca este o mare sansa pentru un om, in general, si pentru un om politic, in special, sa fie ales si sa aiba aceasta sansa, si daca tot… Vox populi, vox dei! Nu? Daca tot primesti acest vot prin voia cetatenilor si a lui Dumnezeu, nu trebuie sa-ti bati joc de acest mandat pe care-l primesti si de viata oamenilor. Eu cred ca, daca in tara asta ne respectam cuvintul dat, dind dovada de seriozitate, de decenta, de mult mai putina vorbarie, gasesti cheia succesului, pentru ca nu este o mare filosofie si o chestiune asa, science-fiction, de ce lucrurile ar putea sa mearga. Sa respecti conventiile, sa faci ceea ce le promiti oamenilor si sa nu le inseli asteptarile si, atunci, oamenii apreciaza lucrul acesta. Nimic extraordinar!

„Nu sint vreun geniu!“

Rep.: Dar… la inceput, pareati un ins banal. Un om politic ca oricare om politic.
L.N.: Da. Eu sint un tip banal, n-am pretentia ca sint vreun geniu… Daca dumneavoastra sinteti special, lucrati in presa, eu sint un tip banal, sint primar de sector. Pina la urma, este un lucru extraordinar sa dai dovada de bun-simt si de decenta si sa nu incerci sa creezi lucruri pe care nu le poti face.
Rep.: Dar tot nu inteleg, de ce ati facut ce-ati facut? Ca viata e scurta, poti sa nu faci nimic cu ea.
L.N.: Da, si sa-ti mearga bine, eventual, chiar daca nu faci foarte multe lucruri. Pina la urma, am si eu orgoliul meu de roman, de om, de cetatean al acestui oras, si am vazut cit de orgoliosi sint oamenii in comunitatile pe care le-am vazut eu in Europa, ne raportam la Europa, nu? Si daca oamenii se simt atit de bine intr-o comunitate dintr-un oras din Europa si sint atit de mindri de administratorul pe care l-au ales, de ei insisi ca oameni, ca locuitori, am vrut sa demonstrez cumva, fara sa fie aici vreun orgoliu nemasurat in directia de-a demonstra ca sint eu mai breaz, am vrut sa le arat, in special, chiar si politicienilor, ca si noi, la noi acasa, putem sa traim civilizat si sa fim respectati. Alexandru Paleologu spunea un lucru: „Felul in care arata domeniul public da masura gradului de civilizatie al comunitatii respective“.
Rep.: Banal Paleologu aici…
L.N.: Sa va spun ca nu e banal daca, de fiecare data cind cetateanul iese pe strada lui, sau un turist vine in Romania, in sectorul 3, se plimba pe strada, si poate sa-ti dea o nota mare, sa-ti spuna cite parale faci ca comunitate, ca natie, ca om. Mi-a placut sa fim considerati si noi europeni, oameni care, intr-adevar, sint seriosi si pot arata ca nu traiesc in mizerie. Poftim banalitate!

Factura. Nu scade

Rep.: Aveti vreo parte intunecata? Ati tras vreo minciuna?
L.N.: Nu. Din ’96, de cind sint eu in politica, toata viata mea publica si nu numai, si privata, a fost intoarsa pe toate fetele. Ceea ce m-a deranjat in lupta asta electorala a fost ca, dinspre PSD, a fost scoasa la lupta partea cea mai intunecata, Giugulea, care pentru mine reprezinta in politica „noaptea“, reprezinta „intunericul“.
Rep.: Deci nu puteti sa scadeti factura.
L.N.: Acestea-s aberatii, dar pina la urma oamenii nu mai pot fi dusi de nas, cu fel si fel de povesti aberante.
Rep.: Deci nu sinteti vrajitor. Daca nu ne scadeti factura.
L.N.: Ha, ha, ha…

Domnul si vidanja

Rep.: Ati cistigat ca sa puneti biciul pe noi, sa ne alergati masinile prin sector, sa nu ni le punem pe trotuare.
L.N.: Da…
Rep.: Exista vreun loc urit, scirbos, din sector, unde sa nu mergeti?
L.N.: Nu exista loc unde sa nu-mi placa sa ma duc. Nu este normal ca, in timpul unui mandat, unui cetatean din sectorul 3 sa nu i se-ntimple ceva bun, in locul in care domiciliaza.
Rep.: Ce nu ati promis niciodata?
L.N.: Nu pot sa le promit, asa cum am mai vazut ideea asta acreditata prin media, pe perioada acestui mandat, ca daca o sa ploua cu meteoriti in sectorul 3, eu ii voi opri. Ma voi opune acestei situatii apocaliptice, pentru ca, la un moment dat, au fost si situatii cind vintul a batut mai tare si a rupt arbori care au cazut pe masini sau cind a plouat cu 70-80 de litri pe metrul patrat si televiziunile acuzau primarul ca n-a oprit ploaia si nu a oprit inundatiile. Dar ceea ce pot sa fac e ca, daca o sa ploua cu 15 litri pe metru patrat, sistemul de canalizare va functiona, ca am toate utilajele in strada si ca lucrurile, omeneste vorbind, pot fi facute.
Rep.: Nu va e scirba sa stati pe la canalizari, iarna, nu va e greu sa va dati jos din plapuma?
L.N.: Imi face o placere atit de mare sa fac lucrurile astea in administratie, incit fac ca la mine acasa. Cheia succesului, important este ca intr-o functie, pe care ai dobindit-o, sa-ti faca placere sa misti lucrurile asa cum le simti. Daca faci numai conducere, nu prea ies lucrurile in regula. Care e problema? Poti sa ramii domn in birou, dar cind este vorba de treaba, de vidanja, sa-ti faca placere sa ajuti acolo.

Functionarimea

Rep.: Ani intregi, functionarimea infringe stincile.
L.N.: Eu le-am cerut colaboratorilor mei ca, daca vor pune in aplicare programul meu si vor fi la fel de motivati ca mine, vor ramine linga mine, daca nu, vor pleca. Banii? N-am avut bani nefolositi. Nu trebuie sa te ingropi in fel si fel de idei inovante si suprarealiste ca sa incerci sa le iei fata oamenilor cu ceva ce ei n-au mai vazut. Ei au nevoie de salubritate, apa, canal, oricit m-as considera eu de citit , de instruit, de… Poate ca oi mai scrie si o poezie, asa, cind ma prinde inspiratia. Nu pot sa le spun oamenilor ca sint prea destept ca sa pot sa cobor intr-un canal.
Rep.: Bun, dar sobolanimea de birou?
L.N.: Mi s-a si spus la inceput: „Domnu’ primar, asta nu se poate, asta nu se poate, asta nu se poate!“. Eu le-am spus ca n-am venit in Primaria sectorului 3 doar sa le semnez salariile si dupa patru ani sa merg acasa si sa spun ca m-a infrint sistemul. Asta se poate, asta se poate, asta se poate si toate vor putea fi facute! Au inteles, unii au mai plecat, cei care au ramas functioneaza.
Rep.: Patru ani de-acum incolo putem face impreuna un Tahiti?
L.N.: Va invit sa va faceti concediul in sectorul 3 asa cum e el.
Rep.: Ce sa fac in sectorul 3? Am innebunit?
L.N.: Vin cetateni din alte sectoare, cu copilasii, sa se bucure de locurile de joaca, in parculetele noastre. Uite lucruri care-atrag. Ne-am gindit la 41 de terenuri multifunctionale, care au fost facute in sector, si-am avut o satisfactie extraordinara cind, cu ocazia unor vizite pe care le-am avut de la cei de la UEFA – doreau sa monteze un ecran mare pentru Campionatul European de Fotbal –, cineva din board-ul federatiei a vazut un astfel de teren cu iarba sintetica si a intrebat: „Dar de unde sint…?“, „Din Danemarca!“, „Dom’le, sa fac si eu o poza si sa-i spun primarului meu din Elvetia – de unde era el, de-acolo – ca exista astfel de terenuri“. Ce satisfactie mai mare poti sa ai? Aici la noi, undeva… in marginea Europei… in marginea Bucurestiului.

Garantia

Rep.: Ce e de iubit prin mahalalele astea?
L.N.: Pai, eu cred ca de iubit sint oamenii, pentru ca pe mine m-a interesat lucrul asta, ca timp de patru ani, oamenii sa dobindeasca un sentiment ca apartin unei comunitati care-si apara singura teritoriul, realizarile. Exista o mindrie a oamenilor ca apartin sectorului.
Rep.: Ati cam exagerat in campanie. Blaga vrea sa fie Negoita, sectorul 4 vrea sa fie ca sectorul 3. S-o lasam naibii, ei n-au personalitate in nici un fel?
L.N.: Oamenii au nevoie de o garantie.
Rep.: E bine sa ai pe constiinta lucruri realizate?
L.N.: E extraordinar, te simti impacat cu viata, in relatia cu Dumnezeu.
Rep.: Locuiti in 3?
L.N.: Pe Octavian Goga.

Comentati pe blog-ul istodor.catavencu.ro.

Taguri: interviu Liviu Negoita