Pînă să ne dăm cu capul de pereţi şi să urlăm SENZAŢIONAL!, să ne amintim o vorbă din bătrînii citaţi în manualele de jurnalism: ştire nu e faptul că un cîine a muşcat un om, ştire e a­tunci cînd un om muşcă un cîine. Ca atare, n-are rost să vă spunem că Marius Moga, celebrul compozitor român de şlagăre şi şlăgăroaie, bagă mîna pîn’ la cot în fişierele de iTunes (deşi o s-o facem, just for fun; aproape că s-au scris cîntece despre chestia asta!). Ştirea e că, în sfîrşit, cineva l-a muşcat de fund pe Moga şi a plecat acasă cu un petic de proprietate intelectuală românească. După ce ruşii ne-au luat tezaurul, turcii femeile şi ungurii drepturile de autor asupra pălincii, a venit rîndul unui jamaican de departe să ne arate cît sîntem de vulnerabili.


“Noi doi” şi, mai ales, ei doi

Aţi ghicit (sau aţi tras cu ochiu’ la titlu): Orville Richard Burnell! Despre el este vorba! Pentru cunoscători, Shaggy de la trupa Shaggy, care a debutat fulminant, cu „Oh, Carolina“, şi a sfîrşit prin a cînta anul acesta pe plaja de la Mamaia, în faţa lui Miron Cozma şi a Deliei ex-N&D. Povestea plagiatului e simplă ca o linie melodică de mega-hit. În anul de graţie 2004, Moga a scos-o din pălărie pe numita Corina (o solistă chiar mai scundă decît Micul Mozart). Din albumul ei de debut face parte şi bucata „Noi doi“, care sînt, de fapt, trei: Corina, featuring Pasha Man şi Marius Moga.

Piesei i s-a trîntit imediat un videoclip intrat în heavy rotation pe MTV România şi, dacă ar fi să ne luăm după spusele lui Moga, a fost difuzată şi de un renumit post de radio din America. Aşa s-ar putea explica faptul că, anul trecut, Shaggy şi-a tras o melodie aproape identică, intitulată sugestiv „Ultimatum“. Le-am ascultat pe amîndouă (şi le-am postat mai jos, ca să nu existe confuzii). Verdictul e unanim. Există o singură problemă de ordin muzical: nu poţi fi sigur niciodată că o piesă a lui Moga e 100% a lui Moga, indiferent cine o şparleşte de la el.





 


3 minute + 27 de secunde = 150.000 de dolari

Evident, Little Wolfgang n-a stat cu microfoanele-n sîn. În­armat pînă-n dinţi cu un contract cu Universal Music UK (asupra căruia nu insistăm, că d-aia există net), Moga s-a îm­barcat spre Londra, capitala mon­dială a muzicii originale. Unde a pus nişte avocaţi şi nişte specialişti într-ale plagiatelor să-i întoc­mească un dosar beton, care să îi aducă 150.000 de dolari. Dacă nu v-aţi prins singuri, vă explicăm: dosarul e în dis­cuţii de vreun an. Experţii londonezi au certificat furăciunea şi au semnat o pa­talama.

În decembrie 2007, Mo­ga a luat legătura cu nişte avocaţi din State, care s-au dus frumos cu actele la reprezentanţii jama­icanului. Deci e cam groasă, iar Moga vrea să îi explice lui Shaggy cît de simplu ar fi să-i transfere amical 150.000 de dolari într-un cont pentru situaţii de cri­ză. Aşa, ca-ntre compozitori, astfel încît nici un ziar american să nu afle vreodată de măgăria reggae-­lăului, iar fură­ciunea să rămînă în familie. În caz de refuz, Shaggy va trebui să renunţe la vreo două negrese bune din trupa de backing vocals şi să angajeze în schimb vreo doi avocaţi şi mai buni. Moga ştie cum merge industria cînd nu vrea să stea pe loc şi să se-n­fun­de în ra­hat.

E drept, geniul tasta­turii mai are şi scăpări. Cînd o bunăciune din Bul­garia i-a luat cu copy/paste piesa „Ce ţi-aş face“ (cunoscută mai bine sub numele de „Se­lec­ta“), interpretată de An­da Adam şi Alex, Moga a afişat un dezinteres total. Ci­ne dracu’ a auzit de Slavi, Ku-ku Band & Nevena şi, mă rog, de cîţi bani au cîntat bulgă­reţii ăştia la viaţa lor? În schimb, mînuţele sus toţi cei care au dat din bu­ric pe Shaggy! Rectificăm: la beţie!







Micul Hoţard are un bagaj impresionant

Interesant e cum se întoarce roata destinului, care are grijă întotdeauna de cei care ciordesc inteligent, cu urechea ciulită la cele patru măsuri la rînd, nici­odată identice, ca să nu dea apă la moa­ră avocaţilor. Dac-ar fi să organizăm audiţii cu piesele lui Moga susceptibile de un plagiat elegant, ne-ar prinde Moş Crăciun la redacţie. Cîteva exemple recente, pentru împrospătarea bruscă a memoriei colective: unul dintre ultimele hituri ale lui Morandi, „Angels“, seamă­nă izbitor cu piesa „Stay with me“ a lui Danity Kane; piesa „Dra­cula, my love“, compusă tot de Moga şi eliminată cu me­gascandal de la preselecţia naţională Eurovision 2007, are aceeaşi sîngeroasă unduire melodică cu cea a trupei E-Type, „When religion comes to town“; „Big brown eyes“ by Moga (interpreţi: un anume Cătălin, primul cîştigător talentat al concursului Megastar, şi Maria Marinescu, 100% afoană) e identică cu hitul rusoaicei Bianka, „Pesenka pro leto“. Le puteţi asculta pe catavencu.ro, unde veţi mai găsi un montaj foarte interesant (cu alte refrene cunoscute), care pune degetul pe gamă.



Marius Moga: „E o chestie privată şi confidenţială şi nu vreau să vorbesc!“. Nu, nu sînt versurile unei piese, e reac­ţia Micului Mozart la întrebările noastre despre inspiraţia ce l-a lovit pe Shaggy.

Taguri: monden muzica Marius Moga