Avatar-urile au fost aruncate. Pe jos

Americanii sunt nişte fraieri. Serios. Ar trebui să vină în România şi să ia lecţii de business de la băştinaşii noştri. Pentru că românii sunt inventivi şi ştiu să ducă o idee mai departe. De exemplu, Avatar n-a rămas o simplă proiecţie 3D, ci un film interactiv, cu personaje negative, răsturnări de situaţie, comedie neagră, teatru absurd şi un final mai apocaliptic decât zece 2012 la un loc. Citiţi şi vă minunaţi.  

Mă duc la Plaza Romania pentru avanpremiera la Avatar. Apreciez că Movieplex mă implică în acţiune încă de la început : “Vreţi şi ochelari 3D ?” Nu, mulţumesc, mi-am adus ochelari de soare de-acasă. Se ştie că doar fraierii cer şi ochelari speciali la un film 3D. Iau totuşi ochelarii. Observ lentilele jegoase. Nu murdare. Jegoase. Nu mai cer alţii, poate e o metodă de protecţie a lentilei şi nu ştiu eu. O să întreb în redacţie. Intru în sală. Îmi petrec vreo 10 minute curăţând ochelarii. Nu-i bai, şi-aşa filmul întârzie să ruleze de vreun sfert de oră.

Gata, a început. Mă fac mai comod, sunt gata să fiu uimit de efectele alea speciale care au păpat sute de milioane de coco. N-au trecut nici cinci minute şi jumătate din sala plină-ochi e în picioare. De surpriză. De emoţie. Mergem în grup compact să felicităm garderobierii. “Nu merg ochelarii, daţi-ne alţii!” “Băi, ochelarii merg foarte bine” Da, merg aruncati la coş, merg expuşi la muzeu sau daţi cadou unui cerşetor orb. Pentru că în sală ei redau fix ce-ar reda şi un televizor Sport din ’73, aruncat pe geam ori de câte ori ia bătaie România în grupe.

Ignor faptul că sunt tratat ca un tâmpit şi continuu diplomatic. “De unde ştiţi că merg ? Aţi verificat ?” “Ăăăăă... Reveniţi în sală, nu-i o problemă de la noi, da’ se rezolvă în 5 minute !” A avut dreptate. A spus-o de 3 ori, a durat fix un sfert de oră până s-a oprit complet filmul. Negociem: ori bătaie, ori nişte ochelari care merg. Primim alţi ochelari. La fel de jegoşi ca şi primii. Continuăm filmul. Dacă fac abstracţie de pelicula de murdărie, filmul e chiar mişto. Bine, mai pică 3D-ul din când în când, eu am îngheţat de frig (stau la margine de rând, da’ fix în mijlocul unui misterios jet de curent), dar asta e...  

Dupa o oră, toată sala e în picioare. Impresionată? Nu, moment de reculegere. Iar a murit 3D-ul. Odihneşte-te în pace, fiu al tehnologiei! Apreciez că angajatii sălii sunt nişte finuţi şi ne lasă să asistăm la priveghi încă vreo jumătate de oră. Pe bune, nu se deranjează nimeni să vadă de ce urlă, ţipă, grohăie şi fluieră spectatorii ca pe stadion. Oare să dăm foc unor scaune şi să le trimitem semnale de fum? Tentant...   Nu ştiu cum se termină Avatar în film, dar am apreciat finalul oferit de băştinaşii noştri. A fost în spiritul lui James Cameron: întâi au Terminator 2 proiecţia şi ne-au scufundat orice speranţă de-a continua. Fix ca-n Titanic.

Pe moment n-am găsit legătura dintre regizor şi “noi am verificat înainte şi filmul mergea perfect”, dar m-a lămurit nenea Google: tot Cameron a regizat şi Minciuni Adevarate (True Lies). În ’94.   Morala? Pot să spun că apreciez oferta celor de la Plaza : a fost un film 2 în 1. Avatar pe ecran, Tăntălăul şi Gogomanul în sală. Acum vă rog să mă scuzaţi, am de trimis un mail către producătorii de la Hollywood: “V-am găsit actori pentru Idiocracy 2. Veniţi repede la Movieplex Plaza Romania!”

Taguri: avatar Plaza Romania