Cuvîntul care se-ntoarce la serviciu

31 decembrie. În România liberă, Alina Mungiu inventează o nouă specie jurnalistică, editorialul de slăbit. „După 20 de ani“ e un text brici, ca de obicei, dar şi emoţionant, cum sînt de puţine ori textele pe la noi. „Am sărbătorit cei douăzeci de ani de la Revoluţie urcînd pe Piramida Lunii la Teotihuacan şi contemplînd acolo Calea Morţilor. Am stat pe ultima treaptă şi m-am gîndit la morţi: la Monica Lovinescu, la Ghiţă Ionescu, la Adrian Marino, la Banu Rădulescu, la Ticu Dumitrescu, la toţi cei cu care am mers alături o bucată de drum aceşti douăzeci de ani, în timp ce oamenii normali făceau bani sau cariere.“ Lăsînd emoţia la o parte, nu poţi să nu observi că doamna Mungiu a urcat o piramidă, şi sper că nu s-a lăsat purtată într-o lectică de cărăuşii azteci locali. Cu încă o escală la Keops şi următoarea la etajul 8M de la Casa Poporului, neapărat pe scări, nu cu liftul, am putea să mai avem cîteva editoriale.

● Pe voxpublica.ro apare deja prima dispută serioasă a anului, în jurul lui Alexandru Sassu. Costi Rogozanu spune: „Cu Sassu eu cred că se mai poate vorbi, inclusiv despre manipulările la care a fost părtaş în alegeri. Se poate vorbi civilizat, sînt convins. Schimbarea directorului TVR nu este o prioritate. Nu rezolvă absolut nimic. Eu nu l-aş schimba pe Sassu“.

Şi, apoi, Cristian Pătrăşconiu: „Schimbarea mediocrului şi obedientului şef al TVR e o chestiune urgentă şi igienică. Într-un an 2009 foarte dificil şi sub aspect mediatic, într-un an în care presa a fost adesea toxică, TVR-ul condus de Alexandru Sassu a sporit toxinele mediatice din spaţiul public“. Şi eu cred că preşedintele TVR ar merita puţină îndurare. Dacă primar neamţ liberal nu ne-a fost dat să avem ca prim-ministru, măcar preşedinte sass pesedist la TVR să fie.

● Pe site-ul Gândul, CTP-ul profită că e început de an, cînd lumea acceptă cam orice, şi îşi publică, în loc de editorial, o povestire SF din 1984, „Pseudonia“. Ultrametaforică, conceptuală, cam greu de urmărit. Şi, totuşi, m-a făcut să-mi amintesc de anii Almanahului Anticipaţia şi de cel mai mare scriitor român de SF, Alexandru Ungureanu, autorul teribilelor „Ne vom întoarce pe Herbwue“ şi „Artele marţiale moderne“. Am dat un search pe Google, să văd ce mai face, şi am aflat că a murit fără vîlvă, şi destul de tînăr, acum cîţiva ani. Sperînd că şi în Academia Caţavencu se pot spune lucruri cînd oamenii nu sînt aşa atenţi, mai spun încă o dată că Alexandru Ungureanu era un mare scriitor. Este.

Taguri: presa media cuvintul care