Cuvîntul care dă afară bugetari

Click! de marţi. Oana Bercaru, care este o manechină destul de cunoscută din cauza pieptuţului ei de o tonă, şi-a pus şi nişte silicoane. Pentru „Bula manechinelor“, dacă ar exista o rubrică de genul ăsta la noi în ziar aşa cum există „Bula demnitarului“, aş culege următoarea afirmaţie făcută pentru Click!: „Am făcut această operaţie pur şi simplu, pentru că aşa mi-a venit, aşa sîntem noi, fotomodelele“. Ce să mai zici? Decît că, cu silicoane, e şi mai bună de bulă decît înainte.


Click! de joi. Într-un articol despre tînărul care se plimba pe stradă cu un cuţit înfipt în cap, se spune în explicaţia unei fotografii: „Constantin Ruse, zis Silviu“. Sigur, cînd părinţii îţi dau nişte nume imposibile, gen Constantin Ruse, cu care nici nu poţi ieşi pe stradă fără să rîdă oamenii sau fără să primeşti un cuţit în cap, singura soluţie e să-ţi iei o poreclă. Şi cine nu cunoaşte fenomenul naşterii unei porecle? Îl vezi prima oară pe un coleg de şcoală gras şi îi zici „Grasu“ sau „Grasomega“. E, sincer chiar aş vrea să-i cunosc pe acei amici care, văzîndu-l sau cunoscîndu-l pe Constantin Ruse, au simţit cum se iveşte, cum se naşte uşor, în mintea lor, numele care i-a redat esenţa omului Constantin Ruse: „Silviu“!

Click! de miercuri. Pare deja campanie împotriva Click!-ului, dar nu e. Un articol banal, despre un copil născut cu malformaţii, „Copil sirenă născut la Braşov“, în care citim aşa: „Mama copilului sirenă are 17 ani, este din judeţul Covasna şi provine dintr-o categorie socială inferioară“. Desigur, în articol nu se scrie care e acea categorie socială inferioară. Bănuim că era sclavă. Sau dintr-o familie de muncitori, ca trei sferturi din cei care citesc Click! în fiecare zi, fără să ştie că fac parte dintr-o categorie socială inferioară.

Ziua se tabloidizează cu timiditate. În ediţia de sîmbătă, pe ultima pagină, echipa de la Ziua încearcă un titlu de articol în stilul Libertăţii, despre nişte animale de casă rămase cu moşteniri de la stăpîni decedaţi: „Animalelor, ce de bani aveţi!“. Singura explicaţie e că cei de la Ziua, neavînd încă tupeu să se bage pe stilul tabloid unde regi sînt Libertatea, Click! şi Cancan, încearcă o nişă neexplorată, care care s-ar putea să le aducă zeci de mii de cititori. Animalele care citesc.

Adrian Halpert. I-a venit şi lui rîndul să se enerveze pe cei care comentează la umbra anonimatului pe Internet. Ciudat e că i-a venit după ce i-a venit lui Adrian Năstase. În editorialul din Adevărul de joi, „Şobolanii de net“, Halpert scrie: „Se ascund prin cotloanele întunecoase ale anonimatului. Se insinuează nevăzuţi prin fibra optică. Putem pune punct acestui fenomen? Le putem umple cotloanele cu Verde de Paris?“.
E bine să ne amintim că, de fapt, ca să nu se mai încurce direct cu cei care chiţăiau pe stradă, Adrian Năstase încercase asta direct cu ziarele, pe unde umblau cu corupţia în gură tot felul de jurnalişti. Dacă cineva mai ţine minte atmosfera sinistră din anii Guvernului Năstase, era exact aşa. Mult verde de dolar pe ziare şi televiziuni, şi chiar încercări de ameninţare cu Verde de Paris pentru cele la care nu mergea treaba asta.

Patriciu, în Adevărul de vineri, are un editorial interesant, „Ţara muribundă??... Decidenţi criminali!!“. Începe cu mult bla-bla de-al lui şi, pe la jumătate, zice chestiile interesante, în număr de două. „Astăzi el (Traian Băsescu, n.r.) repetă un lucru inteligent spus de alţii înainte: trebuie daţi afară 300.000 de bugetari. E pe jumătate adevărat. Cifra ar trebui să fie 600.000 pentru a avea bani să stimulăm economia. Guralivii s-au repezit la preşedintele trecător, ipocrit îngrijoraţi de soarta funcţionărimii şomere.“

Iniţial remarcasem doar că îi întinde un deget de împăcare lui Băsescu, spunînd că preşedintele are dreptate într-o chestiune. Apoi mi-am dat seama că îl nenoroceşte complet pe Crin Antonescu. Păi, cînd s-o apuca Crin Antonescu, care nu a mai zis nimic de vreo trei luni, să spună în campania electorală că trebuie daţi afară 600.000 de bugetari, vor fi vreun milion de bugetari care chiar vor rămîne cu gura căscată.

Taguri: opinie media revista presei presa scrisa