RSS
Jurnal aproximativ de festival
Curaj, o dăm Anonimul! – ziua a patra
Rating:
13 voturi
Şi în a patra zi din festivalul Anonimul, delta a fost un lucru frumos. Fiind cam vînt şi valurile cam mari în piscină, m-am dus la pescuit cu nişte blogări. Eu mai mult cu ochiul. Cît ei au refăcut Operaţiunea Monstru, eu m-am ocupat de operaţiunea sticla. Pe la fundul ei mi-am dat seama că şi pescuitul e un lucru frumos. Blogărul Zoso a prins o dihanie vajnică şi l-am imortalizat alături de pradă.
Cum şefu’ mi-a zis să fac poze pe aici (salut şefu’), m-am încumetat cu telefonul din dotare să imortalizez afişul oficial al „Rezistenţei Împotriva Conspiraţiei Vacilor”, de care o să vorbim mai tîrziu şi cel mai urît cîine din toată Delta. Un cîine în aşa hal de urît că îl ocolea şi vîntul. În rest, nimic interesant.
Primul film a fost Cealaltă Irina, pe care nu l-am văzut din cauză că făceam nişte chestii depravate undeva în spatele ecranului. A urmat competiţia de scurt metraje animate, din care amintim Pimpin Planet Mars şi Ca-n trafic, la care chiar am rîs. Cel din urmă avea printre personaje şi un rahat, care se străduia să iasă din colonul protagonistului. Nu vă stric plăcerea de a afla dacă a ieşit sau nu, şi nici nu vă spun ce s-a întîmplat după ce a ieşit.
Apoi a urmat un lung metraj extrem de lung, Una Semana Solos, despre nişte copii care nu făceau nimic interesant. Timp de aproape două ore. După acest film dureros de lung şi plictisitor au urmat scurt metrajele – ficţiune, din care ţin să-l amintesc pe Tarantyno, un scurt românesc care a devenit brusc preferatul meu dintre tot ce am văzut la festival. Seara s-a terminat cu un film plictisitor, regizat de Helen Hunt, care avea micul defect de a fi prost. Aşa că am fugit spre culcare.
Paianjenii s-au înmulţit. Sunt peste tot. Ei şi vacile. Vacile par a fi la conducere, după cum se uită cu superioritate şi aroganţă la mine, după cum converg noaptea pe străzi lăturalnice să comploteze. Nu ştiu ce conspiră, dar sunt sigur că s-au prins că sunt pe urmele lor. Diseară dorm cu cuţitul sub pernă. Singura mea şansă a rămas „Rezistenţa Împotriva Conspiraţiei Vacilor”. Nu ştiu cine sunt ei, dar le-am văzut afişele peste tot. Sper să îi găsesc pînă nu va fi prea tîrziu.
Mîine vreau să dresez un pelican să mănînce paianjeni. Sau vaci.
Citeşte şi:
Prima zi
Ziua a doua
Ziua a treia
Cum şefu’ mi-a zis să fac poze pe aici (salut şefu’), m-am încumetat cu telefonul din dotare să imortalizez afişul oficial al „Rezistenţei Împotriva Conspiraţiei Vacilor”, de care o să vorbim mai tîrziu şi cel mai urît cîine din toată Delta. Un cîine în aşa hal de urît că îl ocolea şi vîntul. În rest, nimic interesant.
Primul film a fost Cealaltă Irina, pe care nu l-am văzut din cauză că făceam nişte chestii depravate undeva în spatele ecranului. A urmat competiţia de scurt metraje animate, din care amintim Pimpin Planet Mars şi Ca-n trafic, la care chiar am rîs. Cel din urmă avea printre personaje şi un rahat, care se străduia să iasă din colonul protagonistului. Nu vă stric plăcerea de a afla dacă a ieşit sau nu, şi nici nu vă spun ce s-a întîmplat după ce a ieşit.
Apoi a urmat un lung metraj extrem de lung, Una Semana Solos, despre nişte copii care nu făceau nimic interesant. Timp de aproape două ore. După acest film dureros de lung şi plictisitor au urmat scurt metrajele – ficţiune, din care ţin să-l amintesc pe Tarantyno, un scurt românesc care a devenit brusc preferatul meu dintre tot ce am văzut la festival. Seara s-a terminat cu un film plictisitor, regizat de Helen Hunt, care avea micul defect de a fi prost. Aşa că am fugit spre culcare.
Paianjenii s-au înmulţit. Sunt peste tot. Ei şi vacile. Vacile par a fi la conducere, după cum se uită cu superioritate şi aroganţă la mine, după cum converg noaptea pe străzi lăturalnice să comploteze. Nu ştiu ce conspiră, dar sunt sigur că s-au prins că sunt pe urmele lor. Diseară dorm cu cuţitul sub pernă. Singura mea şansă a rămas „Rezistenţa Împotriva Conspiraţiei Vacilor”. Nu ştiu cine sunt ei, dar le-am văzut afişele peste tot. Sper să îi găsesc pînă nu va fi prea tîrziu.
Mîine vreau să dresez un pelican să mănînce paianjeni. Sau vaci.
Citeşte şi:
Prima zi
Ziua a doua
Ziua a treia
Mai multe din
Cine a văzut măcar unul dintre cei şapte samurai ştie foarte bine că Akira îi bate pe americani la Kurosawa cînd vine vorba de făcut filme cu miez (bine, pe americani cred că-i bat şi cineaştii uzbeci care fac filme la lumînare, proiectînd umbre pe pereţii cortului, dar asta deja e o chestiune de gust). [...]
De fapt, ce zic eu mare, e gigantic, titanic, universal, galactic și mai am și alte epitete, da’ regula veche spune să nu întind prea mult coarda cînd fac miștouri grosiere. [...]
Nu, nu te gîndi că te iubesc de pe vremea cînd erai o banală economistă. [...]
Vă povesteam, dragilor, acum cîteva săptămîni despre talentul incredibil al americanilor de a-și da cu dreptul în stîngul cînd vine vorba de filme cu subiecte sensibile. [...]
E simplu să iei decizii decisive în România, duminică noaptea, cînd ai de ales între Teroare la magazin, cu Shannon Sturges şi Rob Estez (pe Pro TV), Războiul monştrilor, cu Jared Keeso şi Mandy Butcher (pe Prima TV) şi transmisiunea în direct a ediţiei cu numărul 62 a Premiilor Emmy (pe HBO).. [...]
Mai multe din acest autor
Festivalul Internaţional de Film Independent ANONIMUL, îl ştiţi, cel de la Sfîntu Gheorghe, devine din ce în ce mai faimos în fiecare an. [...]
Am adunat pătrăţelele de hîrtie ce pică de sus, de la oamenii care folosesc veceul şi le-am lipit de perete. [...]
StarCraft este un nume stupid pentru un joc. [...]
Să prezentăm o situaţie ipotetică în care mulţi dintre voi vă puteţi afla vara asta. [...]
Sunt optimist. [...]
De unde a venit această obsesie a lui Mircea Badea de a se crăcăna cu orice ocazie? O ipoteză plasează începutul acestei ocupaţii dubioase acum vreo 10 ani cînd, aflat în vizită la bunica lui în sat, ca să prăşească şi să mai înveţe vreo două glume bune, Mircea a fost bombardat accidental cu nişte ciudate radiaţii cosmice. [...]
În curînd 22 de concurente se vor lupta să se năpustească asupra inimii lui Cătălin Botezatu şi deja au apărut ştiri despre cum s-au ambalat ele să înfăptuiască evenimentul. [...]
Din darea de mînă a lui Cheloo şi bunăvoinţa Adelinei Pestriţu vă prezentăm politicianul viitorului!
Nişte domni de la o emisiune de la radio pe care nu o ascultăm, pentru că nu sîntem taximetrişti au sunat vedete ca să le propună să doneze chestii pentru stat. [...]
Partea cea mai grea a meseriei de jurnalist este atunci cînd sintetizezi dintr-un eveniment tot ce este mai important. [...]
Singura explicaţie pentru fotografia alăturată, culeasă cu drag din ziarul Click! este că poate ei au redacţia lîngă un azil de oameni cu retard mintal grav dar foarte agili, care intră noaptea pe geam, cînd toată lumea e plecată şi umblă la machetare. [...]
© 2010 Academia Catavencu, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate. Termeni si conditii.
0 comentarii