Bogdan Ficeac: "Iliescu este un manipulator foarte bun, dar nu cred că trebuie comparat cu Ceauşescu"

Reporter: Manipulaţi-mă puţin.
Bogdan Ficeac: Îmi pare rău, domnişoară, eu nu mă ocup cu chestia asta, eu scriu.

Rep.: Haideţi, domnu’ Ficeac, nu vă jenaţi. Învăţaţi-mă măcar cum să-mi manipulez şeful ca să cîştig ceva mai mulţi bani.
B.F.: Sînt destul de slab la asta. Eu m-am ocupat de scris, nu de manipulare. Sînt mai multe modalităţi, vă pot recomanda mai multe cărţi, sînt rafturi întregi. Cine face şeful să rîdă, ăla rezolvă problemele. Depinde ce vrei să obţii, dacă vrei să rămîi vertical, e mai greu cu manipularea, dacă vrei să rămîi cu bănuţii, mai aduni o scamă de pe sacou, îi sugerezi că ideile tale sînt ale lui şi atunci el e din start de acord cu ele, că doar sînt ale lui.

Rep.: Ăla care se lasă manipulat e prost sau idiot?
B.F.: Cred că e mai corect să spunem că nu are de ales. Eu cred că omul cu o cultură scăzută, care are anumite nostalgii, este cel care alege puterea în România. Dar, dacă ne uităm, marea majoritate nu se prea duce la vot, şi atunci este o minoritate care alege pentru toţi. Simţul civic: trebuie să mergem toţi la vot. Bun, dar eu dacă mă duc la piaţă să cumpăr nişte mere, şi ăia au trei lăzi de mere şi toate putrede, mă duc acasă fără să cumpăr mere, nu trebuie să iau neapărat din alea putrede, nu cumpăr şi mă duc acasă fără mere.

Rep.: A manipula, manipulare. E cam obscen.
B.F.: Nu cred. La noi, pînă să scriu eu cartea Tehnici de manipulare, în 1996, în dicţionarul român, chiar şi în prima ediţie de după Revoluţie, cuvîntul „manipulare“ însemna doar acţiunea manipulantului de la tramvai. În rest, nu exista o altă definiţie dată acestui cuvînt. Pentru că, şi asta vine din comunism, ceea ce nu este denumit în cuvinte nu există. Pe vremea comunismului, nu exista aşa ceva, că discutau unii sau alţii, erau diverşi reacţionari, sau din ăştia, duşmani ai poporului, care încercau să inducă idei periculoase. Şi cînd am publicat noi cartea, editorul meu, Vali de la Nemira, a fost sfătuit de nişte oameni de bine că poate nu e momentul.

Rep.: Manipularea e albă sau neagră, ca vrăjitoria?
B.F.: Da. De exemplu, sistemul de învăţămînt e una dintre marile manipulări. Pentru că învăţămîntul are ca ultim scop, poate chiar nu ultim, dar printre ultimele, transmiterea cunoştinţelor necesare tinerei fiinţe umane. Dar în primul rînd îl învaţă pe individ cum e cu regulile sociale, să cunoască sentimentul ierarhiei. Acum ai profesori, diriginte, mai tîrziu o să ai şefi. Acum aştepţi nota, mai tîrziu o să aştepţi salariul. Acum înveţi pentru notă, mai tîrziu o să munceşti pentru bani.

Rep.: Cine este cel mai mare manipulant, pardon, manipulator de la noi din ţară?
B.F.: Sînt atît de mulţi încît ar fi nedrept să îi aşez într-o ierarhie. În primul rînd, sînt politicienii, şi de o parte, şi de alta, care vin cu manipulările astea, una după alta, în campaniile electorale sau în funcţie de interesele politice, de 20 de ani încoace. Amintiţi-vă de criza grîului, criza zahărului, uleiului, crize artificial create numai ca să se importe produse în cantităţi uriaşe pentru comisioane uriaşe.

Rep.: Politicienii ăştia de-acum o fac mai bine decît Ceauşescu?
B.F.: Acolo, la Ceauşescu, tehnicile de manipulare făceau parte integrantă dintr-un sistem foarte bine pus la punct, foarte bine sistematizat, care avea în vedere ştergerea totală a memoriei, rescrierea istoriei, recompunerea societăţii de la temelii şi crearea unui om cu totul nou. Aici, la politicienii noştri dragi, din democraţie, mai mult un fel de anarhie cu aparenţe democratice, fiecare partid, fiecare politician, fiecare grup de interese se bate în tehnici de manipulare cu celălalt grup pe seama populaţiei. Se dau în vileag unii pe alţii. Chestiunea e că după 20 de ani, cum-necum, grupurile care se bat între ele tot ele rămîn la putere, iar omul obişnuit tot ăla e.

Rep.: Bine, fie. Dar măcar Ion Iliescu se apropie cît de cît de măiestria lui Ceauşescu? Doar au aceleaşi rădăcini.
B.F.: Nu sînt absolut deloc un adept al lui Iliescu, dar pe de altă parte nu vreau să-l compar cu Ceauşescu. Ceauşescu a fost un dictator care ştia foarte bine ce se întîmplă în ţară, dar probabil şi el era captivul acelei ideologii. Iliescu trebuie şi el să răspundă pentru ce s-a întîmplat după căderea comunismului, trebuie să ne spună de ce la noi în ţară au murit peste o mie de oameni la căderea comunismului, cînd nici măcar în Rusia nu s-a înregistrat un număr atît de mare. Mai trebuie să ne explice ce s-a întîmplat la mineriadă. Iliescu este un manipulator foarte bun, dar, repet, nu cred că trebuie comparat cu Ceauşescu, chiar dacă au rădăcini comune.

Taguri: interviu Bogdan Ficeac manipulare