Beţia a încăput în gura cuvintelor
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 18 Nov 2009 |
Vlad Pavel | 0 comentarii | 527 vizualizări
Prima beţie este inevitabilă. S-ar putea spune, cu limba uşor împleticită, că prima beţie este rezultatul unei neînţelegeri. Pînă să ajungi să înţelegi comportamentul alcoolului, dar şi al tău în strînsă relaţie cu alcoolul, te îmbeţi. Asta, desigur, dacă bei. Şi bineînţeles că bei. Pînă la urmă, băutul este un act de cunoaştere, dar, mai ales, un act de autocunoaştere. În contact cu alcoolul, îţi poţi face o idee destul de clară despre cel cu care ai de-a face, însă marele cîştig, atunci cînd bei, este că faci cunoştinţă cu tine, cu un alt-tu pe care nici nu îl bănuiai că poate face sau poate spune lucruri dintre cele mai neobişnuite.
Cartea* despre care este vorba aici dă seama de această primă beţie. Cu o primă beţie, vorba unui autor, toţi sîntem datori. Sigur, prima beţie nu trebuie să fie soră cu moartea pentru ca parafrazarea să fie pertinentă. Prima mea beţie are 19 autori, 19 poveşti şi o prefaţă cît un potop lăuntric. Curentul literar în care ar putea fi vărsate aceste texte s-ar putea numi etilitarism, un fel de realism etilic, vecin cu trăirismul şi paharismul. Constantin Acosmei, Silviu Dancu, Gabriel H. Decuble, Şerban Foarţă, Bogdan Ghiu, Mugur Grosu, Florin Iaru, Augustin Ioan, V. Leac, Matei Martin, Mitoş Micleuşanu, Matei Pleşu, Johnny Răducanu, Robert Şerban, Iulian Tănase, Mihail Vakulovski, Radu Vancu, Constantin Vică şi Daniel Vighi depun mărturie, într-un fel sau altul, că în România s-a mai şi băut în ultimii 50 de ani.
Este bine cunoscut faptul că Noe este creditat ca fiind primul om serios al lumii noastre care s-a îmbătat. Cu vin. După ce scapi de un potop, e şi normal să îţi îneci bucuria într-un pahar de vin. Platon a avut grijă să ne dea de înţeles că Socrate era un mare băutor, prin urmare – ar spune unii – cunoaşterea, iată, poate foarte bine merge mînă în mînă cu paharul. Venedikt Erofeev, autorul minunatului poem Moscova-Petuşki, era un băutor de super-clasă. Dar românii? Chiar dacă nu sînt prezenţi în Vechiul Testament sau în dialogurile lui Platon, românii beau, şi ei, şi beau zdravăn, mai ales că Moscova întotdeauna a fost aproape de România.
* Prima mea beţie, volum coordonat de Gabriel H. Decuble, Seria „Prima dată“, Editura ART, 2009.
Cartea* despre care este vorba aici dă seama de această primă beţie. Cu o primă beţie, vorba unui autor, toţi sîntem datori. Sigur, prima beţie nu trebuie să fie soră cu moartea pentru ca parafrazarea să fie pertinentă. Prima mea beţie are 19 autori, 19 poveşti şi o prefaţă cît un potop lăuntric. Curentul literar în care ar putea fi vărsate aceste texte s-ar putea numi etilitarism, un fel de realism etilic, vecin cu trăirismul şi paharismul. Constantin Acosmei, Silviu Dancu, Gabriel H. Decuble, Şerban Foarţă, Bogdan Ghiu, Mugur Grosu, Florin Iaru, Augustin Ioan, V. Leac, Matei Martin, Mitoş Micleuşanu, Matei Pleşu, Johnny Răducanu, Robert Şerban, Iulian Tănase, Mihail Vakulovski, Radu Vancu, Constantin Vică şi Daniel Vighi depun mărturie, într-un fel sau altul, că în România s-a mai şi băut în ultimii 50 de ani.
Este bine cunoscut faptul că Noe este creditat ca fiind primul om serios al lumii noastre care s-a îmbătat. Cu vin. După ce scapi de un potop, e şi normal să îţi îneci bucuria într-un pahar de vin. Platon a avut grijă să ne dea de înţeles că Socrate era un mare băutor, prin urmare – ar spune unii – cunoaşterea, iată, poate foarte bine merge mînă în mînă cu paharul. Venedikt Erofeev, autorul minunatului poem Moscova-Petuşki, era un băutor de super-clasă. Dar românii? Chiar dacă nu sînt prezenţi în Vechiul Testament sau în dialogurile lui Platon, românii beau, şi ei, şi beau zdravăn, mai ales că Moscova întotdeauna a fost aproape de România.
* Prima mea beţie, volum coordonat de Gabriel H. Decuble, Seria „Prima dată“, Editura ART, 2009.
Taguri:
carte Prima betie
Morar&More
Nu mai aveţi umor! -secvenţe alese de la Congresul analiştilor de umor
- Bătrîne, nu mai aveţi umor. Eu vă mai cumpăr, dar nu-l mai citesc decît ...
Mai multe din
Nici măcar o nouă răscoală n-ar mai face din romanul lui Rebreanu o carte clasică, de top. [...]
Continui să cred că Adrian Marino n-a fost turnător, chiar dacă el însuşi recunoaşte că pentru a-şi realiza proiectele culturale n-a trîntit uşa în nasul Securităţii.. [...]
De cîţiva ani buni bat cu regularitate anticariatele în căutarea cărţilor de debut ale scriitorilor români. [...]
Pasiunea mea fulgerătoare pentru Márquez s-a declanşat cînd am citit o povestire de-a lui în Secolul 20. [...]
Dacă Paul Auster n-ar fi fost decît un meseriaş foarte bun, ceea ce nu-i deloc de lepădat, i-aş fi forfecat romanul ăsta*, reproşîndu-i că l-a umplut cu întorsături de situaţie neverosimile, mai ceva ca în Misterele Parisului. [...]
© 2010 Academia Catavencu, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate. Termeni si conditii.

RSS











0 comentarii