Poate sunteţi curioşi să aflaţi ce presupune meseria de însoţitor de bord. Haideţi să stabilim că steward este denumirea general valabilă pentru o persoană care face parte din serviciul auxiliar al unei nave, având atribuţia de a servi echipajul sau pasagerii. Carevasăzică îl numim steward pe cel de pe vapor, tren sau aeronavă. Însoţitor de bord/zbor este doar cel din avion.


Ce presupune

Mai întâi trebuie să ştiţi că - departe de a fi un “chelner”, aşa cum îl conideră unii dintre consumatori clienţi în avion - un însoţitor de bord are misiunea de a asigura siguranţa pasagerilor la bord. El trece prin luni de zile de training teoretic şi practic, în care mănîncă pe pîine de la meteorologie şi fizică până la medicină aeronautică şi tehnici de evacuare a aeronavei în mai puţin de 90 de secunde. I se testează capacitatea de rezistenţă la presiuni scăzute, este instruit cum să asigure supravieţuirea pasagerilor în condiţii deşertice, arctice, fum, apă sau ce se mai ascunde în spatele formulărilor ambigue din avion, gen "în cazul puţin probabil al depresurizării bla-bla" . Este pregătit să facă faţă până şi unei naşteri în avion. La fiecare doi ani susţine examene teoretice şi practice la Autoritatea Aeronautică Civilă, fiindu-i verificate cunoştintele de utilizare a aparaturii medicale, a extinctoarelor, a bărcilor de salvare şi toboganelor, a tuturor procedurilor de urgenţă pe care le repetă şi le aplică în fiecare zi, până le visează noaptea.

Aşadar, vorbind de iniţierea în tainele acestei meserii, oricine doreşte să devină însoţitor de bord, trebuie să detină diploma de bacalaureat, să aibă un aspect fizic plăcut, să treacă testul medical eliminatoriu si să obţină minim 75% la probele de geografie şi limbă engleză. După toate acestea, poate începe cursul care dureaza câteva luni şi are loc la Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă. După ce termină cursul teoretic, se va înscrie pentru partea practică, adică orele de familiarizare pe un tip de aeronavă, la orice companie care oferă instruire pentru elevi. La finalul cursului, va da un examen scris la Autoritatea Aeronautica Civilă şi un zbor de control. Apoi nu îi rămâne decât să spere că una din companiile aviatice din ţară se va arăta interesată de o posibilă colaborare. Toată această poveste costă în jur de 3000 euro. Bani pe care îi “recuperează” în primele luni de muncă, din salariu şi diurne de zbor.


Cît se cîştigă

Că veni vorba de bani, în funcţie de compania angajatoare, perioada anului şi vechimea în cadrul companiei, veniturile lunare pot oscila între 500 si 1200 de euro. Din aceştia, între 500 si 2000 ron înseamnă salariul de bază, restul reprezentând misii de zbor (25-70 euro sau dolari/cursă), o sumă pe care fiecare membru al echipajului o primeşte pentru fiecare cursă efectuată. Poate părea puţin, mai ales comparativ cu veniturile piloţilor (între 2000 şi 4000 euro, tot în funcţie de nr. orelor de zbor şi vechimea în companie).

Avantajul este reprezentat de programul de lucru relativ flexibil, zilele libere şi, mai ales, faptul că în momentul în care echipajele sunt trimise la un contract în străinătate, pentru perioade de o lună sau mai multe, aceste cifre cresc considerabil. Astfel, un însoţitor poate ajunge la cel puţin 2500-3000 euro.


Cine te angajează şi cum

În altă ordine de idei, mai există varianta angajării la o companie străină. Companiile arabe, în special, sunt cele mai interesate de angajarea personalului din lumea întreagă, partea frumoasă fiind aceea că oferă şi instruire gratuită, angajatul nefiind supus la nici un fel de efort financiar. Poate doar un mic efort culinar în ceea ce priveşte consumul cărnii de oaie :) Bineînţeles şi recrutarea este pe masură, adica mult mai riguroasă şi mai restrictivă.

În ultimii ani, în această meserie au intrat cu precădere persoane tinere, eventual studenţi, care au ales să facă asta, continuându-şi în paralel studiile de bază. Avantajul este că poate câştiga o sumă de bani superioară oricarei alte remuneraţii, raportate la vârstă şi lipsa de experienţă. Dezavantajul este că, rămânând câţiva ani în aviaţie, nu acumulează niciun fel de experienţă în domeniul de bază. Şi astfel, se ajunge la situaţia hilară în care o persoană super calificată în economie, management etc, nu îşi mai poate găsi un loc de muncă, din lipsă de experienţă si, uneori, limita de varstă, deşi are sertarele pline de diplome şi un CV impresionant. Am vazut însoţitori de bord masteranzi în Drept, cu mii de ore de zbor, dar care nu se pot angaja nicăieri în domeniul pe care l-au studiat, pentru că, atunci când o puteau face şi erau tineri, au ales “să zboare”…

(Va urma)

Taguri: avion stewardese insotitoare de bord hermiona apilotaritei jurnal de insotitoare de bord