RSS
Impozit mult prea minor pe poporul infractor
Senzaţional, situaţia în blocul din Drumul Găzarului unde sunt Preşedinte al Poporului de Scară se complică pe zi ce trece. Ura dintre poporul scării şi conducătorii lui (adică eu şi guvernul condus de mine, în fruntea căruia se află premierul Moc) se ascute pe zi ce trece. Dreptatea este, normal, de partea noastră, a celor de la putere
Dubla subordonare, marele dușman al fotbalului
Am vorbit, săptămâna trecută, despre dictatura arbitrilor. Despre faptul că, pe parcursul unui meci, arbitrul e șeful suprem, în fața căruia nu suflă nimeni. Să vorbim puțin despre o altă autoritate în domeniu: antrenorul.
Cuvîntul care… te-nvață să ieși mișto în poze
Puține lucruri din ziare și reviste sunt mai amuzante decât sfaturile utilitare, din gama „Cum să pleci gratis în vacanță, cu un avion construit de tine“, „Cum să te operezi singur pe creier“, „Ce spune despre tine felul în care te scarpini în fund“ sau „Verdele de Paris previne infarctul“. Câteva astfel de sfaturi vă voi prezenta în cele ce urmează, ca să vă mai distrag atenția de la situația economico-politică.
Salvaţi fotbalul de arbitri!
Săptămâna trecută, cititoarele Poşetei sporturilor au dat un mic test de verificare a cunoştinţelor despre fotbal. Sunt foarte mulţumită de rezultate. De când cu această rubrică, tot mai multe femei din România încep să înţeleagă fotbalul.
Cum am inaugurat primul milimetru de străduţă
Senzaţional, viaţa mea de Preşedinte al Poporului de Scară, într-un bloc din Drumul Găzarului, este din ce în ce mai palpitantă. Am avut o săptămână de neuitat, care va rămâne în istorie ca „Săptămâna inaugurării primului milimetru reconstruit al străduţei din faţa blocului“. E plină de cratere, în care locatarii îşi rup frecvent picioarele
Extemporal la sportul rege
Salutare, dragele mele cititoare! Ediţia din această săptămână a Poşetei Sporturilor va fi una mai specială. Mai exact, va fi una de verificare a cunoştinţelor despre fotbal, pe care cred şi sper că le-am acumulat împreună în ultimele aproape şase luni.
Iubesc Scara, dar îl urăsc pe poporul ei
Am din ce în ce mai tare impresia că Scara asta de mâna a doua, dintr-un bloc de mâna a doua din Drumul Găzarului, unde, senzaţional, sunt Preşedinte al Poporului de mâna întâi, nu mă merită. Ieri, am ţinut un discurs la ziua Marinei (Marina – cea mai veche locatară de pe Scară) şi, senzaţional, am fost huiduit.
Cui i-e frică de Dinamo Bucureşti?
Săptămâna trecută, vorbeam despre omorul cu 3-1 pe care favorita mea, Dinamo, l-a dat echipei croate Hajduk Split. Ce citesc, acum două zile, în ziare? „Dinamo a pierdut cu 0-3, la Split, în faţa lui Hajduk.“ Nu mai înţeleg absolut nimic.
Cine zice că mogulii nu mint, minte
Senzaţional, am vrut să mă curăţ în urechi cu un beţişor şi mi-am băgat, din greşeală, periuţa de dinţi. Mai agitat ca de când sunt Preşedinte al Poporului de Scară într-un bloc din Drumul Găzarului n-am fost niciodată, dar cred că nici nu există Scară cu mai multe scandaluri decât a mea.
Căţeluşii roşii, viitorii mei idoli
Ce bizară e viaţa! La doar câteva zile după ce am descoperit că am sânge alb-roşu, echipa mea preferată a trecut prin evenimente la care nu m-aş fi aşteptat.
Cum ne-a sunat UE la uşă să ne dea bani şi nu i-a deschis nimeni
Senzaţional, n-a trecut nici o lună din mandatul meu de Preşedinte al Poporului de Scară într-un bloc din Drumul Găzarului şi simt că încep să mă lase nervii. Era să-l sparg pe premierul Moc, azi, când am aflat că toate Scările au primit bani europeni nerambursabili să-şi pună şi-n cap, numai noi, senzaţional, n-am primit nimic. De ce n-am primit nimic, în condiţiile în care tot ce trebuia să facem era să fim acasă când venea zânul de la UE să ni-i aducă?
Alteţa Mea nu am voie să fac pârţ
Încă de când m-am născut, am mari divergenţe cu Alteţele Lor, Ai Mei, pe chestiuni de "protocol şi bune maniere". Alteţa Sa, Mama de Hohenzollern, în mod special, ţine foarte mult la protocolul Casei Noastre Princiare, aşa că a învestit-o pe menajera Familiei cu încă două funcţii foarte importante: aceea de Şambelan şi aceea de Şefă de Protocol.
Voi trece poporul meu împuţit prin deşert
Senzaţional, când am devenit Preşedinte al Poporului de Scară într-un bloc din Drumul Găzarului, nu mă aşteptam la atâtea probleme. Inundaţii, datorii, gândaci, ghene înfundate, şobolani şi moguli care vor să pună labele pe Scară, beţivi, evaziune, corupţie, adultere etc. În plus, senzaţional, spre deosebire de mine, care ascult colinde inclusiv vara, pe caniculă, 99% din locatari iubesc manelele.
M-am decis, iubesc Dinamo!
Am intrat, azi, pentru prima oară, pe site-ul unui ziar de sport, gsp.ro. Am căutat cu disperare un titlu din care să înţeleg ceva. N-am găsit şi am vrut să fug afară, despletită ca o nebună. Doar ambiţia şi dorinţa de autodepăşire m-au reţinut.
Cupa nu-i ca Supercupa, care nu-i ca Campionatul
Duminică seară, pe PRO TV, era meci. Pentru o clipă, văzând mulţi negri pe teren, am crezut că a fost împuşcată în cap caracatiţa Paul şi s-a reluat Campionatul Mondial, dar nu era aşa. Jucau – mi s-a explicat! – Unirea Urziceni şi CFR Cluj, pentru Supercupa României.
Ajutoare pentru sinistraţi şi împrumut la Fondul Monetar de Cartier
Senzaţional, stimaţi cititori, în blocul de pensionari din Drumul Găzarului, unde sunt eu Preşedinte al Poporului de Scară, continuă să fie cod roşu de inundaţii, din cauza unui bătrânel beţiv de la etajul 10, care, senzaţional, a adormit cu apa de la cadă pornită.
Cuvîntul care… a asistat la sinucideri în lanţ
Miercuri dimineaţă s-a sinucis Mădălina Manole. A fost prima sinucidere dintr-un lanţ lung şi trist. I-au urmat imediat profesionalismul, simţul măsurii şi bunul-simţ. Ultimul pe listă, simţul ridicolului, a dat şi el peste cap, până la fund, cupa cu pesticid, lăsând în urmă o presă care nu va putea coborî niciodată mai jos.
Alteţele Noastre am fost la nuntă
Astăzi, Alteţa sa, Mama, şi Alteţa Sa, Tata, m-au îmbrăcat frumos, în pempărşi cu blazon şi suzetă cu blazon (atât, că nu ne mergea Alteţa Lui, Aerul Condiţionat, şi erau 80 de grade în reşedinţa noastră princiară) şi, după ce s-au îmbrăcat şi ei elegant, în haine princiare de seară, am plecat împreună la nunta prinţesei Victoria a Suediei.
Mondialele au murit, trăiască Europenele!
Fată, mă simt ca-n 1990, după ultimul episod al Sclavei Isaura (după aia, nu m-am mai uitat la telenovele). Lăcrimez de bucurie pentru Spania, un fel de Isaura, pe care, în sfârşit, a pupat-o şi-a luat-o de nevastă ăla, Don Nuştiucum, dar totodată sufăr ca un câine că s-a terminat Campionatul Mondial.
Cod roşu de inundaţii, pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi
Senzaţional, stimaţi cititori, după cum ştiţi, am decis să candidez şi, senzaţional, să devin preşedintele poporului, un preşedinte care va scădea taxele, va mări salariile şi pensiile şi, senzaţional, va creşte nivelul de trai al tuturor românilor. Până atunci, mă antrenez pentru prima funcţie în stat, într-un bloc de pensionari din Drumul Găzarului, unde, senzaţional, am câştigat alegerile pentru funcţia de preşedinte al poporului de scară. Munca de preşedinte nu e deloc uşoară.
Cuvîntul care e-n foame de bani
„Dacă vrei să faci o pauză de la programul tău încărcat şi să scapi de stres, de ce să nu o faci în stil mare? Acum poţi să ai parte de o experienţă cu adevărat unică, relaxându-te într-o cadă de cristal, al cărei preţ este de 640.000 euro“, şi-a anunţat cititorii ziarulnational.com de marţi. Păi, chiar aşa, fraţilor!
Am chemat guvernul în şedinţă de urgenţă la uscătorie
Senzaţional, stimaţi cititori, după cum ştiţi, cât am stat la pârnaie mi s-a făcut poftă să devin Preşedintele Poporului, dar, senzaţional, deşi un sondaj prin SMS efectuat de OTV a arătat că poporul mă vrea într-o proporţie de 102%, nu pot deveni chiar imediat, trebuie să aştept să-i expire mandatul marinarului.
Uruguaye, nu uita, de azi tu eşti Ghana mea!
Gata, a început numărătoarea inversă. Mai e un pic şi se termină Campionatul Mondial. Duminică seară vom afla cine-i campioana lumii. Din păcate, nu va fi fosta mea favorită, Ghana, care m-a şi ne-a părăsit în sferturi.
Azi am vomat pe Alteţa Sa, maică-mea
Azi, Alteţa Mea a regurgitat de două ori pe peruca Alteţei Sale, Prinţesa Lia, adică, din câte am înţeles, maică-mea, care s-a găsit s-o ia în braţe pe Alteţa Mea, fix după ce bona Mă îndopase cu un biberon întreg de lapte praf. S-a enervat şi a ţipat la bonă, până a trezit-o (sau "l-a trezit"?) pe Alteţa Sa Prinţul Paul de România, adică taică-meu...
Ghana, dragostea mea! ţup! ţup! Am învins!
Nu ştiu cât mai durează campionatul ăsta, dar eu nu mai rezist mult la atâtea hei-rupuri emoţionale. Nici măcar nu trebuie să te uiţi la meciuri ca să faci preinfarct. Îţi ajung veştile la urechi fără să vrei. Iar dacă te uiţi, e jale.
Asta are, asta n-are, asta e discriminare
În intervalul 25-28 mai 2010, pe Realitatea TV, a rulat un spot de număr al Academiei Caţavencu care a complicat viaţa mai multor instituţii. Pe fondul unor imagini cu lupte şi oraşe medievale în flăcări, mixate cu imagini contemporane (Markó Béla la Cotroceni şi Kelemen Hunor la depunerea jurământului ca ministru), o voce din off spunea...
A răsărit închisoarele pe strada lui Diaconescu
Ce televiziune a fost, vineri seară, lideriţa absolută a audienţei TV, imediat după ce-a fost eliberat Dan Diaconescu? Televiziunea poporului, logic.
Ziarişti răi trebuiesc să devină buni
De acolo de unde e ea, de la Parlamentul European, EBUŢA noastră mică şi competentă nu scapă din ochi ceea ce se petrece în ţară şi nu lasă lucrurile neanalizate şi netrecute prin filtrul gândirii. Iar, după ce le trece prin filtrul cu pricina, le trece şi pe curat, în jurnal. Iată o nouă pagină din el. E caldă, proaspătă, aburindă. Citiţi-o cu interes.
Şi fotbaliştii plâng
A mai trecut o săptămână plină de emoţii. Nici o altă vară din viaţa mea n-a fost atât de palpitantă ca asta. De când am descoperit fotbalul şi Campionatul Mondial, viaţa nu mai e la fel. E mai… altfel.
Cuvîntul care… discută cu Michael Jackson
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu sunt fascinată de relaţia cititorului de ziare electronice cu subiecţii ştirilor. Indiferent dacă-i vorba de Băsescu, de Bianca lui Botezatu, de Botezatul Biancăi, de Michael Jackson sau de câinele lui Bahmu, mulţi dintre cititori vor simţi nevoia unui dialog direct cu personajul la care se referă textul.
© 2010 Academia Catavencu, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate. Termeni si conditii.