RSS
Şi bărbaţii sunt bătuţi de femei
Înţelepciunea românească străveche (şi nu doar aia românească, da’ nu ne băgăm nasul în rufele murdare ale altora) spune că "femeia trebuie bătută, că ştie ea de ce". În România, la fiecare două minute, o femeie află cine-i şeful. Ce nu spun statisticile e că şi bărbaţii mai iau câte-un capac de cratiţă de la neveste. Unii iau chiar şi mai multe. Diferenţa e că n-o recunosc nici bătuţi.
Aşa îi enervăm pe toţi de moarte
În caz că nu v-aţi dat deja seama, după semnătură, vreau să încep prin a vă aduce la cunoştinţă faptul că sînt femeie şi am ales să iau partea bărbaţilor în războiul dintre ei şi sexul căruia îi aparţin. Apoi, aş vrea să menţionez că nu am mustăţi, nu sînt cheală, nu am 420 de kile, nu mă apropii de vîrsta pensionării, deţin ambele picioare, am doar -0,25 la ochelari, îi port strict ocazional (cam de două, hai, trei ori pe an), iar dinţii îi am, toţi, la locul lor. La fel şi luciditatea, cu ajutorul căreia (deşi greu!) am reuşit să conştientizez cam ce îi enervează pe ei, bărbaţii, la noi, cam ce ne face atît de diferite şi, cîteodată, insuportabile. Citiţi mai jos o listă a motivelor care le fac lor viaţa mai plină, mai alertă şi mai grea.
Grupul nevestelor care beau doar apă de la chiuvetă salută beţivii cu satîrul!
Ştiţi gluma aia cu bărbatul care vine acasă beat şi văzînd-o pe nevastă cu o mătură în mînă, o întreabă: "Faci curat sau ai de gînd să zbori undeva?". Aceeaşi replică ar putea să o dea şi nevestele: "Ai venit acasă sau ai trecut doar ca să te culci pînă mîine?".
Cum m-a îngenuncheat un trafalet
În afară de Holograf şi alte câteva trupe pe care le cumpără Monica Iacob-Ridzi la preţ de U2, tot românul se bate cu criza. Unii au pierdut deja lupta şi au câştigat timp liber, că nu mai au job. Pentru că nu vreau să fiu luată pe nepregătite, eu învăţ meserii noi. După ce, săptămâna trecută, am lucrat ca „ajutor de ospătar“ şi m-am descurcat rezonabil, săptămâna asta am executat muncă necalificată pe şantierul unui bloc din Dămăroaia. De ce a fost jale şi de ce nu recomand nici duşmanilor un asemenea job, în cele ce urmează.
Picoliţă pentru o zi (VIDEO)
E criză. Nu se mai vinde nimic pentru că nu se mai cumpără nimic. Rămâne lumea fără slujbe de pe azi pe mâine, măiculiţă, vorba lu' tanti Maria. Ce ne facem, oameni buni, dacă ni se-ntâmplă şi nouă? Nu ştiu voi, dar eu nu pot să stau cu mâinile-n sân. Nu vreau să fiu luată prin surprindere, aşa că mă pregătesc. Învăţ meserii noi. Pentru început, am experimentat-o p-aia de picoliţă.
Amintire cu Michael Jackson
Colegii de la Libertatea au făcut un apel către toţi cei care au o pozã cu Michael Jackson, să le-o trimită. Avem şi noi, redacţia Academiei Caţavencu, o poză cu Michael Jackson. N-o trimitem, că ne e lene, dar o publicăm aici.
P.S. Trebuia cu el viu sau cu el mort?
P.S. Trebuia cu el viu sau cu el mort?
2.358 de cuvinte despre "brand-ul" Dragoş Bucurenci
M-am angajat să scriu despre Bucurenci din mai multe motive. Primul ar fi că n-avea cum să lipsească tocmai el dintr-un almanah dedicat fiţelor. Al doilea – şi cel mai important! – e că, dacă n-aş scrie eu, sigur s-ar înfige în cărniţa lui fragedă, de VIP în devenire, o altă tastatură din redacţie… Şi parcă prefer să-l ştiu în mîna mea de prieten decît să-l văd umplut de sînge de cineva care-l cunoaşte de la distanţă, doar ca pe "un produs antipatic al societăţii de consum", cum obraznic se intitulează el însuşi.
Cuvîntul care arată cu degetul
Gripa porcină e în ţară. A intrat săptămâna trecută, odată cu o tânără proaspăt întoarsă din SUA. Tânăra e arătată cu degetul de presa tabloidă de joi într-un fel care îl aduce pe Cristian Tudor Popescu în pragul demisiei (Gândul de vineri): „Ea a adus virusul în România. Liliana Crişan, 29 de ani, a venit bolnavă din SUA împreună cu copiii“. (Click). „Femeia care a adus gripa porcină la noi în ţară. A îmbolnăvit deja 40 de români? (text cu litere bubonice). Ultima oră: Virusul se extinde în Capitală!“ (Libertatea). „A fost depistată cu gripă porcină. Se plimbă liberă prin Bucureşti. Feriţi-vă!“ (Cancan).
Să fii şoferiţă e o fiţă
Cică, dacă ai maşină, ai libertate de mişcare. Ai pe naiba. În Bucureştiul anului 2007, singura libertate pe care ţi-o oferă maşina e aia de a fi prizonier. Într-un cîrnat de maşini care mai mult stă pe loc decît se mişcă, iar, atunci cînd se mişcă un pic, o face maximum cu viteza a II-a. Cînd mergeam cu metroul, ajungeam la redacţie în 15-20 de minute. Acum ajung într-o oră, o oră jumate, da’ cică sînt o doamnă. Cel mai doamnă sînt însă cînd încep excursiile între poliţie, asigurare şi service. Din februarie 2006, cînd am început să conduc, pînă pe 7 noiembrie 2007, cînd scriu acest text, am executat vreo opt asemenea excursii.
Răzvan Ionescu: "Aştept să mi se schimbe viaţa în bine"
E câştigătorul locului I în Topul 50 al celor mai sexy jurnalişti, realizat de Academia Caţavencu. Nu-nţelege de ce, dar aşteaptă să i se schimbe viaţa odată cu acest titlu şi s-a oferit să-şi scoată amicele în oraş, "ca să le crească cota".
Mic inventar de senzaţii tăricele
M-am tot gîndit la tema asta cu "senzaţiile tari" şi la pericole şi la adrenalină şi mi-am dat seama că cele mai mari pericole le-am trăit cînd eram mică. Pe primul nici măcar nu l-am conştientizat, că aveam mai puţin de doi ani cînd am tras de o floare agăţată-n perete şi a căzut, cu tot cu ghiveci, la doar 2 mm distanţă de capul meu.
Cum am pierdut războiul cu Napoleon
Am o problemă. Fac parte dintre puţinele femei cărora, prin intermediul a trei picături de vodcă strecurate în cafea, li se poate face cunoştinţă cu coma alcoolică. Cu cinci picături, aş putea fi direct asasinată. Fiindcă nu beau deloc. Sau aproape deloc. Prin urmare, nu m-am întîlnit de prea multe ori nici cu mahmureala, nici cu răul ăla îngrozitor pe care-l provoacă alcoolul şi care transformă consumatorii în babe evlavioase, înălţătoare de rugi incontinente pentru dispariţia suferinţei şi de promisiuni fierbinţi că n-o să-şi mai pună vreodată-n cap. Mie mi s-a întîmplat o singură dată nasol şi mi-a ajuns.
Jurnalul Elenei B. (transcris de Simona T.)
Dragă jurnalule,
Aceasta este ultima oară când mai scriu în tine. A sosit tinpul să ne despărţim şi aş vrea să nu te superi pe mine şi să ne despărţim prieteni pentru că mie mia plăcut întotdeauna de tine şi sper din tot sufletul că şi ţie ţi-a plăcut de mine, pentru că mi-ar părea sincer rău dacă nu ţia plăcut.
Aceasta este ultima oară când mai scriu în tine. A sosit tinpul să ne despărţim şi aş vrea să nu te superi pe mine şi să ne despărţim prieteni pentru că mie mia plăcut întotdeauna de tine şi sper din tot sufletul că şi ţie ţi-a plăcut de mine, pentru că mi-ar părea sincer rău dacă nu ţia plăcut.
Mihai Constantinescu: "Mă consider vedetă!" (VIDEO)
Mihaela, Andreea, Naomi, Bănică Jr., Nichita, Luciu, Esca, Piticul Porno. Astea sunt vedetele de azi. Oare alea de altădată ce-or face? Cum s-or mai simţi? Pentru început, am stat de vorbă cu Mihai Constantinescu.
Jurnalul Elenei B. (transcris de Simona T.)
Sunt aşa de bucuroasă jurnalule că nici nu-ţi poţi săţi imaginezi ce fericită sunt. Viaţa mea o să fie cea mai superdrăguţă anul ăsta pentru că cariera mea politică a luat-o pe o pantă descendentă, adică în sus.
Ai carte, ai parte de sexăpil
Redactorul şef al revistei Dilema Veche, Mircea Vasilescu, a câştigat, săptămâna trecută, locul cel mai înalt de pe podium, în topul celor mai sexy intelectuali. Faceţi cunoştinţă cu el şi în variantă tridimensională.
Cromozomul Y e ca şi mort, trăiască oja şi cromozomul X!
Doamnelor şi domnilor, scoateţi batistele! Vă prezentăm în exclusivitate jurnalul Androginei Paloş, o tânără din România viitorului, o Românie fără Mihaela Rădulescu şi Andreea Marin, dar şi fără bărbaţi.
Jurnalul Elenei B. (transcris de Simona T.)
Azi am ieşit de două ori afară: odată din Mall şi odată din maşină şi de anbele ori mi-am dat seama că am inpresia că vine primăvara. Mie dintre toate anotinpurile îmi place cel mai mult primăvara, care e anotinpul meu preferat. Primăvara e frumoasă fincă e plină de ghiocei şi zambiluri şi fincă când vine ea se întorc păsările călătoare din ţările calde, începe să crească iarba iar apsolut toată natura revine la viaţă.
Jurnalul Elenei B. (transcris de Simona T.)
Cu ocazia faptului că săptămâna trecută a fost Ziua Îndrăgostiţilor miam dat seama de faptul că simpt nevoia să îmi pun o întrebare. Este vorba despre întrebarea „Ce este dragostea?“.
Jurnalul Elenei B. (transcris de Simona T.)
Sunt foarte bucuroasă pentru că încă o dată sa văzut valoarea României şi mai ales pentru că tati e acum şi preşedintele Insulii Şerpilor, iar eu o să fiu celebră şi acolo şi o să apar în ziarele lor şi o să mă urmărească nişte paparazzi noi că de ăştia vechi m-am cam săturat.
Jurnalul Elenei B (transcris de Simona T.)
Cică colega mea de breazlă, manechinul Monica Columbeanu, a declarat că va intra în politică. Iniţial când am auzit, la-nceput m-am enervat pentru că nu î-mi place de ea din punct de vedere intelectual şi consider că nu are ce căuta în această meserie, dar după aia mam mai gândit şi mi-am dat seama că nu ar fi o ideie proastă un guvern conpus din oameni de modă.
Stuttgart-ul nu mai crede în lacrimi
Când nimeni nu se mai aştepta, Elena Udrea a plâns. La Târgul de Turism de la Stuttgart, de emoţie, după o cântare a lui Gheorghe Zamfir. Pentru că ştim de la cine a-nvăţat şi ne temem să nu înceapă să-i placă, îi facem o rugăminte: nu mai plângeţi, doamna Udrea, că să rupe inima-n noi, i-auzi aicea, la film:
Jurnalul Elenei B. (transcris de Simona T.)
Jurnalul meu iubit,
Trebuie să î-ţi spun un secret pe care l-ai aflat deja din ziare: am un nou prieten, taică-su are mulţi bani şi îl cheamă Joe.
Jurnalul Elenei B. (transcris de Simona T.)
Dragă jurnalule,
Din cauza crizei s-a desfinţat sala mea cea mai preferată de sport la care mă duceam de două ori pe zii adică inclusiv duminica când mă duceam degeaba fincă o găseam mereu închisă şi mă enervam că mă sculasem devreme ca să mă duc şi era închis.
Jurnalul Elenei B. (transcris de Simona T.)
Dragă jurnalule,
În primul şi-n primul rând, aşi vrea să-ţi spun încă odată „La mulţi ani!“.
Jurnalul Elenei B. (transcris de Simona T.)
Dragă jurnalule,
Iar a fost săptămâna trecută o săptămână îmfiorătoare din punct de vedere politic.
Jurnalul Elenei B. (transcris de Simona T.)
În sfârşit suntem la putere. Sunt foarte fericită. Din cauza fericiri, toată săptămâna mia plăcut de mine cum am arătat şi cum mia stat cu breton. Nu m-am mai dus din cinci în cinci minute la bae să văd dacă trebuie să mil lasă să crească lung.
Jurnalul Elenei B. (transcris de Simona T.)
Ne preţuitul meu jurnal,
Săptămâna trecută a fost foarte grea pentru mine din punct de vedere politic.
Terapia prin Photoshopping
Daca stiam ca voi ajunge pe coperta celei mai importante si mai influente reviste de moda din lume, altfel ar fi aratat viata mea. De exemplu, la virsta de patru ani, as fi abordat cu totul altfel ordinu lu mamaie de a duce curcile la pascut. I-as fi zis: "Matale stii cu cine vorbesti? Scoti doua milioane de euro sau nici nu ma dau jos din pat!". Din pacate, n-am banuit niciodata ce urma sa mi se intimple, asa ca am alergat ca fraiera nu doar dupa curci, ci si dupa giste, ceea ce sper sa nu afle vreodata colegele mele, Campbell, Moss si Jolie. Dar mai bine sa va spun cum a luat destinul meu o intorsatura atit de spectaculoasa!
O zi cu animalul lui Bahmu' (video)
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 16 Ian 2008
| Andrei Mantog, Simona Tache 0 comentarii
Salutare, domnilor, rrrrrr, doamnelor! Sint Bijou, catelul Adrianei Bahmuteanu. Sau al Adrianei Prigoana? Ma rog, nu conteaza, ati inteles voi al cui sint
Momentan locuiesc la rude, intr-o garsoniera din Pantelimon. Am fost exilat la nasterea lui frate-meu, Maximus. De atunci, viata mi se pare de rahat! Cred ca m-a cam lovit depresia
© 2010 Academia Catavencu, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate. Termeni si conditii.