Proiectorul cu formă de robot R2D2 ajunge să fie prezentat în cadrul acestei rubrici cu o mică întîrziere, e drept, dar am aşteptat să-l găsim pentru prima oară de vînzare în România pentru a-şi găsi locul în revista noastră.
Fix cînd ne-am decis să luăm o pauză în materie de telefoane mobile, am descoperit prezentările viitoarelor modele de la Sony Ericsson şi, printre ele, un model uşor paradoxal.
V-am promis săptămîna trecută că vom mai varia meniul rubricii cu o chestie utilă. Care sînt cele mai bune mp3-playere sau multimedia playere portabile din ultima vreme?
Conform specialiştilor, dacă Sony Ericsson va mai avea parte de un an la fel ca precedentul, e în pericol serios să nu supravieţuiască crizei mondiale. Cu toate astea, designerii şi inginerii firmei au reuşit să creeze un model foarte performant, care ar trebui, teoretic, lansat chiar luna asta.
E foarte important în viață ca de fiecare dată cînd te apuci de inventat un obiect, să-i găsești mai întîi un corespondent în natură. Orice ai încerca să faci fără corespondent în natură nu are șanse să iasă.
Pentru că îmi place să mă pedepsesc, nu am cablu tv şi prefer să mă uit la posturile preferate, atîtea cîte sînt, direct pe internet. Pentru că Dan Diaconescu nu crede în Internet, OTV-ul a fost cel mai greu de dibuit, însă după vreo două săptămîni de căutare, am găsit un site care face streaming pentru acest post indispensabil oricărui om cu simţul umorului.
Am o glumă destul de uşor de trecut de vederea pe care o fac în fiecare an, atunci cînd mă întreabă cineva unde am de gînd să îmi petrec Revelionul. Le zic: "Acasă, că trebuie să mă culc mai devreme ca să prind Masca a doua zi".
După ce mi-am propus să mai las iPhone-ul din mînă o vreme în favoarea PSP-ului, am suferit un eşec lamentabil în ceea ce priveşte cariera mea de gamer. Am fost înfrînt ruşinos de un nivel la Loco Roco, aşa că am preferat să schimb un pic peisajul, înfigîndu-mi un UMD cu Need For Speed Shift.
Am înţeles că, în 2012, din cauza alinierii planetelor, dar mai ales din cauza exploziilor solare, planeta noastră se va duce naibii, aşa cum a mai făcut-o şi pe bugete hollywoodiene mai mici. Sînt convins că ştiţi la ce să vă aşteptaţi de la filmul ăsta, indiferent ce voi scrie eu mai jos.
Nu ştiu cine a ieşit preşedinte şi nici nu vreau să ştiu. Mi-am sfătuit toţi prietenii să nu-mi zică, la modul cel mai serios. Aşa cum n-am ştiut cu cine să votez, nu vreau să ştiu nici pe cine au votat alţii.
La solicitarea colegilor mei, am descoperit un model de telefon de ultimă generaţie pentru Traian Băsescu.
I-am găsit şi domnului preşedinte Geoană un telefon numai bun, acum, că s-au terminat alegerile şi se pregăteşte să ia un salariu mai mare.
Lumea versus manele? De ce? Pentru că mi s-a întîmplat de prea multe ori să cunosc sau să aud de oameni care, o dată ajunşi în străinătate, să trăiască o dramă a izolării atît de puternică încît să aplece urechile la manele şi alte chestii.
Dacă ar fi să am un prieten cîntăreţ de manele, el ar fi Liviu Mititelu. Vorbesc serios. Am făcut un research online în rîndul celor mai tari cîntăreţi de manele şi, dintre toţi, cel mai tare m-a impresionat Liviu Mititelu.
Am calculat aşa: două beri sau o sută de tărie sau două pahare de vin roşu sau trei şpriţuri light sau două coniace mici sau două ciocănele de ţuică sau şase cutii de bomboane cu vişine din vişinată reprezintă cantitatea ideală de alcool care face diferenţa dintre porcării şi entertainment în televiziunea românească.
Avem o sugestie de joc pentru utilizatorii de iPhone care se plictisesc în timp ce aşteaptă rezultatele analizelor pentru gripa porcină. Aşadar, în timp ce staţi pe holul spitalului, strănutînd, vă puteţi instala absolut gratuit jocul Labyrinth 3D.
Miyazaki e un zeu al senzaţiei vizuale, altminteri nu-mi explic de ce aş spune, fără rezerve, că Ponyo* reprezintă o oră şi jumătate de fericire pură.
În timp ce mă plimbam prin oraş cu o maşină galbenă, cu tarif, am avut ocazia să ascult, fără voie, unul dintre posturile preferate ale taximetriştilor.
Da, sînt înalt şi e bine. Adică e bine şi foarte rar nu e bine. Dar în general îmi place să fiu înalt. Îmi place mult. E una din chestiile la care mă întreb mereu: „Ce am făcut ca să merit asta? Sigur am făcut o faptă bună pe la 15 ani, că m-am născut înalt“. Filozofia mea despre înălţime cunoaşte multe aspecte. Să mă explic...
De vreo trei săptămîni îmi risipesc eforturile în „trampe“ de mici dimensiuni… de fapt, mi-aş fi dorit să dedic un material separat descrierii dimensiunilor noului studio OTV.
Acest restaurant este singurul restaurant din România (și, poate, chiar din lume) în care te poți întîlni cu moartea. Și nu din cauza vreunei toxiinfecții alimentare, a vreunei salmonelle sau a unui os de pui rămas în gît. Ci din cauza lui Cătălin Moroșanu, ăla de e prezentat la televizor ca „Moartea din Carpați“.
Mi-am strîns toate forţele concentrării ca să mă uit la noua mîndreţe de show de la Kanal D, emisiunea în care Gheorghe e abandonat pe o insulă pustie cu un cameraman şi două autocare de dansatoare din buric. Greşesc, desigur. Asta mi-aş fi dorit să văd. Din păcate, fie emisiunea în sine, fie starea de oboseală provocată de această solicitantă toamnă m-a făcut să-mi pierd răbdarea după numai jumătate de oră.
E clar, eu fac parte din categoria iubitorilor de vietăţi. Deci, prin ghearele mele au trecut următoarele animale. Cîinele Scaunus, maidanez cu acte, împrumutat de la un coleg de şcoală generală. Scaunus avea cap de lup şi corp de vulpe gri, dar îmi plăcea de el că mă urmărea. A stat la mine la bloc cam jumătate de zi, după care a dispărut cu totul din lumea asta. Complet misterios şi fără urmă. Un păianjen cu cruce de care eram îngrozit. Îl ţineam într-o cutie transparentă. Mi-l prinsese un băiat de la bloc. Mi-a fost atît de frică de el, chiar şi în cutie, încît l-am aruncat pînă la urmă. Pisicile Costică şi încă una al cărei nume nu îl mai reţin. Costică a fost prima mea pisică alb-negru. Cealaltă era gri, dar nu conta.
Sonar Ruler e o aplicaţie care s-a poziţionat de ceva timp în topul celor mai descărcate aplicaţii din lume. Eram curios de ce, iar după ce am citit cu ce se ocupă mi-am dat seama că trebuie să văd ca să cred.
Se poate întîmpla, uneori, ca această rubrică să iasă din tiparele anacronicii fără scop şi să se reverse într-o clasică cronică TV, în care nu-mi mai temperez explicitul, ci dracii.
Staţi aşa, să-mi aprind o ţigară. Mi-am aprins o ţigară, am deschis o pagină de web şi am tastat în fereastra de Google: 9 mituri despre ţigări. Hmm. Ia să vedem dacă anti-miturile sînt adevărate.
Prima oară cînd am ascultat un radio numit Kiss era acum mai bine de zece ani, în Brăila. Kiss-ul brăilean era orientat cu precădere pe muzică de petrecere de toate tipurile, chestie care nu avea cum să nu-l facă popular. După nişte ani de emisie, în oraşul de lîngă Dunăre a ajuns celălalt radio Kiss.
Revenim din vacanţa aplicaţiilor de iPhone cu, poate, una dintre cele mai importante bucăţi de software. La începutul vieţii de utilizator de iPhone, ea nu părea importantă, dar uite că, după mai multe luni, ne-am prins că nu putem trăi fără ea.
Sîntem o naţie politicoasă, ce mai! Şi ospitalieră din cale-afară cînd vine vorba de sarmale. Dar mai ales politicoasă. Păi, da, fix de Madonna e vorba. Am ştiut în aceste zile minunate, mulţumită principalelor posturi de ştiri, cam tot ce a făcut vedeta în timpul în care nu a fost huiduită.
Da, am intrat şi eu pe www.stirileprotv.ro şi am zărit, în partea dreaptă a ecranului, o fereastră neagră pe care scrie „Atenţie, imagini şocante!“. Nu am idee ce ascunde. Singurul indiciu pe care îl am sînt rîndurile care o însoţesc: „Extrem de şocant! Retezat în două de camion, vorbeşte cu cel care filmează!“.