De pensionari te loveşti mai ales prin troleibuze sau tramvaie. De pensionarii de lux mă lovesc peste tot, la televizor, de cînd noua lege a pensiilor vrea să-i aducă cu picioarele pe pămînt.
Acum, că a început Postul Paştelui, presa a scos la înaintare subiectele cu ouă. Întîi am aflat de la TV, apoi din Adevărul de seară de marţi cum „să citim pe ouă“ (titlul suna chiar aşa). Pe urmă şi alte ziare, mai tabloide, au preluat subiectul.
Nu ştim cum se desfăşoară deszăpezirea pe Enceladus, luna îngheţată a lui Saturn. Nu ştim nici cît este paradărătul la contracte acolo. Ştiu, însă, că în Bucureşti s-a circulat foarte bine zilele acestea. Şi s-a circulat bine nu doar fiindcă plugurile şi lamele s-au mişcat satisfăcător...
Ce voi face eu dacă devin peste noapte bogat? Aceasta cred că este una dintre întrebările care spune cel mai mult despre un om. Mi se pare foarte important ca un om să poată spune, în mai puţin de un sfert de oră, ce ar face cu o avere mare.
Democraţia românească a ajuns la vîrsta colegiului. A colegiului electoral. Că sistemul nostru de vot uninominal este unul cu totul şi cu totul special nu ne mai miră. Nu votăm nici uninominal, nici pe liste...
De aproape şase ani Elena Udrea îşi plimbă şuviţele blonde prin prime-time. De la reporterul de teren la marele ziarist scund Ion Cristoiu nu este om de televiziune să nu şi-o fi dorit pe Udrea în faţa microfonului.
Dacă aș fi milionar aș încerca să dau ceva înapoi societății. Cît de aiurea mi se pare expresia aceasta! Ce să dau înapoi societății? Ce mi-a dat ea mie, ca să-i dau înapoi? Poate aș da societății copiilor mei sau societății prietenilor mei. Totuși ceva aș face pentru unii dintre semenii mei. Aș da burse pentru studenții bogați. Pentru studenții săraci dă toată lumea.
Ana şi Oana Oprea ne prezintă vremea în Click!: „Ce bine ne pare că o să ningă şi mîine. Nouă ne place tare mult să ne batem cu zăpadă…“. Ele ne promit, pentru luni, 21 decembrie, între -1 şi -11 grade în Bucureşti. În Libertatea, Simona Sensual este ceva mai decentă. Nu se aruncă în declaraţii aiurea. Ne informează sec despre cele -12/-5 grade la Filaret şi -14/-6 la Băneasa.
Durerea este parte din viața noastră. Și tocmai de-asta și Algocalminul. Nu știu cum arăta lumea înainte. Și nici nu vreau să-mi bat capul, că nu am un Algocalmin la îndemînă.
Da, a existat modă înainte de Revoluție și e foarte posibil să existe și după moarte. Cel puțin după moartea capitalismului. Cunoscătorii fenomenului știu: a existat Casa de Modă Venus, Mama Zina, Janine (î.d.S. – înainte de Sârbu), Botezatu (î.d.V. – înainte de Versace) sau, Dumnezeu s-o ierte, Melek Amet, favorita Comitetului Central.
Toată ţara este îmbrăcată în alb, deci avem cod galben. Sau roşu. Încălzirea globală ne-a troienit de tot. Unii se chinuie, la Bucureşti, să dea zăpada de pe străzi, alţii – am văzut aseară la televizor – fac zăpadă artificială numai bună de pus pe pîrtiile de la munte.
Pe durata a cîteva luni de campanie, Alianţă Mircea Geoană a propus ţării o ecuaţie: linişte, înţelegere, "hai, nene să ne vedem de treabă!", "Jos scandalul!". Băsescu a ţinut-o langa cu scandalul.
Am pariat 1000 de lei pe Geoană. Pusesem 3000 de lei, dar colegul meu Andrei (am pariat pe contul lui) mi-a tăiat din elan. Dacă ieşea Geoană, în virtutea cotei de 1,7, cîştigam 700 de lei.
Ultimele sondaje (luni-marţi Băsescu a început să recupereze diferenţa dintre el şi Geoană de săptămîna trecută şi acum sînt umăr la umăr) arată, printre altele, un lucru. Filmuleţul şi în genere atacurile la Băsescu au sastisit lumea şi au reuşit să obţină efectul invers.
Unirea Urziceni se pregăteşte să bată cu un egal pe Vfb Stuttgart. Asta după ce băieţii noştri au obţinut, în meciul din Ghencea, cu Sevilla, o victorie cît un egal, adică o victorie care nu-i ajută foarte tare. Păcat că moşgîndiţii de scoţieni nu au reuşit să obţină, în meciul cu Stuttgart, un egal cît o victorie pentru Unirea. Sper că nu aţi obosit între 1X2-uri. Urziceni a rămas, cel puţin pînă la primăvară, în competiţiile europene aşa cum Traian Băsescu va rămîne la Cotroceni încă cinci ani.
Ce poţi să ai, dom’le, cu chelioşii? Nu e deloc elegant să fii înrăspăr cu oamenii aceştia. Dacă omul mai este şi chior, pe lîngă că e chel, cu atît mai neelegant. Dar dacă peste toate astea băiatul mai este şi preşedinte, atunci începi să te enervezi de-a dreptul. Prea multe defecte la un loc.
Remus Cernea este domnul acela care se remarcă prin cîteva lucruri: stă cu părinţii la 35 de ani şi nu a avut nici un venit în anul 2008. La chestia cu venitul putem vedea jumătatea plină a zeroului. Avînd zero venituri anul trecut, dumnealui este printre puţinii care se poate lăuda că în 2009, în plină criză, şi-a triplat, chiar cvadruplat, veniturile.
La 50 de kilometri de Bucureşti, în comuna Cornăţelu, se ridică mîndru, chiar dacă într-o zonă de cîmpie, satul Bolovani. Aici, Dumnezeu, dar şi Zeus, cunoscut la Bucureşti şi ca Traian Băsescu, coboară printre muritori întrupat sub forma culorii portocalii.
De cîte ori cineva deschide discuţia despre calitatea scăzută a emisiunilor de televiziune sau despre tabloidizare, se aude ca din pretoriu contra-argumentul: "Dom'le, noi televiziunile dăm ceea ce cer oameni. Certaţi-vă cu gustul publicului, dacă nu vă convine!" Chiar aşa o fi?
Cît se joacă Liviu Negoiţă de-a prim-ministrul, noi ne mai jucăm puţin de-a preşedintele. Cu cine ne mai jucăm? Găsim! Este! Crin Antonescu, candidatul cu care de altfel cred că voi vota, s-a hotărît să nu mai fie preşedintele României (Evenimentul zilei de sîmbătă). Nu se poate, visez! După marele Nati Meir, acum să se retragă şi Crin.
Ştiţi vorba aia: „Statul cînd zice că ia, ia. Iar cînd zice că dă, zice”. Finanţele pregătesc o
amnistie fiscală. Deci de data asta statul cînd zice că dă, măcar nu mai ia.
(Amănunte pe Money.ro)
Toni Grecu face un clasament al ultimilor 20 de ani de umor scris şi televizat. Cu ocazia asta, îşi dă cu părerea şi despre Academia Caţavencu. Nu ştim dacă glumele or să-i intre în revistă. Asta hotărăşte secretarul nostru general de redacţie. Cîte din glumele şi virgulele lui Toni Grecu au trecut examenul? Asta nu o veţi afla niciodată. În rest, lui Toni Grecu îi e dor de spectacolele de altădată şi de banii de acum.
Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu nici frumos pînă la 20 de ani nu am fost, nici de stînga pînă la treizeci de ani (c-am trăit în România), nici de dreapta după 30 (că nu am împlinit încă) n-am fost, şi cred că nici bogat pînă la 40 nu voi fi. Dar tare mi-e că nici n-o să mă dea sărăcia afară din vile şi maşini. Vilele altora, în care intri doar noaptea, de te aleargă cîte-un Iovan cu puşcociul. Dar mai sărac cu duhul şi mai indecis ca anul acesta, ca anul trecut, şi ca de cînd – şi cît de bogat – mă ştiu, parcă n-am fost niciodată. Habar nu am, ca extremă ascunsă, pe ce parte a politicii joc. Apropo, dacă politica este o curvă, cu cine ar fi mai bine să te destrăbălezi: cu o tîrfă de stînga sau cu una de dreapta?
Cred că principalii vinovaţi pentru faţa traficului din marile oraşe româneşti sînt şoferii şi nu atît autorităţile. Există cîteva metode de a gestiona această problemă. Le-au inventat şi le-au aplicat alţii. Să luăm pe rînd cîteva:
Aţi auzit vreodată de ILSOP? Bineînţeles că n-aţi auzit, deoarece Institutul Legal de Sondare şi Opinie pentru Partide este un organism nou, menit să satisfacă curiozităţi. Care sînt produsele de care au cu adevărat nevoie oamenii de la ţară în schimbul unui vot? este o curiozitate bună, demnă de un sondaj în toată regula. Am compus formulare, ne-am împărţit în două echipe şi am plecat pe teren.
Radu Soviani este vedeta postului Money Channel şi noul redactor-şef al cotidianului Business Standard. Ceea ce înseamnă că noi, oamenii de rînd, îl vedem din cînd în cînd la Realitatea, unde vorbeşte repede şi mult despre chestii pe care nu le înţelegem foarte bine. Aşadar, un interviu despre bani.
Istoria este scrisă de învingători. Nu ştiu dacă noi sîntem cei care au învins comunismul, dar putem spera că măcar i-am supravieţuit. Şi atunci rămîne să scriem istoria perioadei comuniste. Unii au făcut-o cu un film:
"Amintiri din epoca de aur".
După cum probabil nu aţi aflat, de la 1 septembrie Japonia a scos vizele pentru România. Se deschid astfel noi posibilităţi pentru românul rătăcitor. Cum s-ar zice, a răsărit ţara soarelui răsare şi pe strada noastră. Milioane de căpşunari vor face stînga-mprejur, şi vor părăsi Spania şi Italia pentru Japonia. Salariile, ca şi preţurile sînt imense în Japonia. Partea nasoală începe odată cu programul de muncă, pe la şase dimineaţa. Mă gîndesc că e foarte greu, ca român, să ţii pasul cu acei kamikaze gata să se arunce în cap pe orice sarcină de serviciu. Tot ce le putem oferi ar fi nişte muncitori capabili să stea aşa cum fraierii de japonezi nu au văzut în viaţa lor. În scurt timp vom deveni cei mai tari „stătători”. Vom fi apreciaţi, în sfîrşit.
Stil de viaţă: "Se recomandă efort fizic în limitele toleranţei, fără excese izometrice, regim alimentar hiposodat, hipolipidic, moderat, sărac în proteine, bogat în legume şi fructe, lactate şi doi litri de apă. Punct. Şi aici îmi dă altă medicaţie. Nouă medicamente plus ăsta, zece, pe care l-a făcut după aia şi şi-a adus aminte după aia, care fac toate cam patru sute de lei pe lună“.
Ştim că viitorul jurnalelor este sumbru. Internetul va omorî, cică, toate ziarele. În cîţiva ani vom avea doar site-uri şi o infinitate de blog-uri, iar informaţia tipărită va avea loc, poate, doar pe hîrtia igienică. Asta dacă nu cumva ne vom şterge online la fund. Necalificaţii care muncesc la hîrleţ nu-şi vor mai întinde, în pauza de masă, parizerul şi roşiile pe un Evenimentul zilei. Fierarii-betonişti vor alunga muştele de pe bucăţile de brînză întinse pe un site uşor şifonat.