Deputatul liberal din Bistriţa-Năsăud Ioan Ţintean este la primul mandat, dar, pentru că înainte de asta fost director al Direcţiei de Finanţe Publice la el în judeţ, se poate spune că la primirea mandatului era deja antrenat în inginerii financiare.
După ce a primit cu braţele deschise postul de dublu ministru, al Turismului şi-al Dezvoltării, un fel de detergent doi într-unul, Elena Udrea a trecut la treabă şi, în timp ce c-o mînă tricota şi cu alta mînuia mopul, s-a pus pe scos în evidenţă toate petele portocalii. Şi-a dat şi a împărţit bugetul destinat investiţiilor în turism aşa cum i-a dictat conştiinţa de partid.
Înainte să ne punem problema cianurii, a poluării sau a redevenţei ce-i revine statului român, înainte să analizăm posibile cauze şi efecte, vă propun să ne oprim puţin asupra condiţiilor.
Toată lumea a auzit despre proiectul minier de la Roşia Montană şi majoritatea are deja formată o părere, pro sau contra investiţiei, cu toate că puţini cunosc detaliile tehnice sau ce se va petrece acolo exact. Avem o companie şi oengişti talibani, dar şi băieţi care se poziţionează împotriva proiectului pentru că în 2010 e la modă să "salvezi" ceva, fie că e pîrşul de pădure de mesteacăn sau o zonă montană, atîta timp cît e "eco".
Preşedintele Băsescu se simte bine şi, în ciuda speculaţiilor pe tema sănătăţii sale, e chiar liniştit. E vorba despre acea linişte de după agitaţia pe care ţi-o dă o hipertensiune de 17 cu 9. O hipertensiune pe care nimeni nu i-o poate oferi mai bine decît cei 17 deputaţi şi 9 senatori care formează grupul independenţilor din Parlament, un viitor partid pentru liniştea preşedintelui.
Pentru că are o vîrstă şi-un statut şi nu mai poate face pe manechinul, proaspătul vicepreşedinte şi etern baron al PSD, Marian Oprişan, coafează şi el ce poate prin judeţ, chiar şi pădurile.
Aşa cum la o înmormîntare se adună neamuri şi rubedenii despre care familia decedatului n-a auzit vreodată, gata să ia parte la împărţeala moştenirii, tot aşa, momentul ajungerii la putere face ca băieţii cu sforile în mînă să se trezească, peste noapte, că au nişte rubedenii despre care nu ştiau nimic.
Este oficial,
Crin a fost reales preşedinte al PNL. Un prim succes răsunător, planul a fost depăşit cu 33%, iar Congresul planificat să dureze trei zile a fost rezolvat în două. Cum vă ziceam
AICI, cele 8 filiale şi
357 de voturi care l-au vrut pe
Ludovic Orban n-au putut stăvili cele
986 de voturi ale celorlalte filiale cu care
Crin s-a reconfirmat preşedinte al partidului.
Peneliştii şi liberalii s-au adunat cu mic cu mare la Parlament să-şi aleagă o nouă conducere. Sau, mai exact, să-şi realeagă vechea conducere, pentru că cei doi candidaţi, Crin Antonescu şi Ludovic Orban sînt de fapt tandemul care l-a debarcat pe Călin Popescu Tăriceanu. Iar acum, la 18:30 cînd scriem acest text, se votează. Adică, majoritatea delegaţilor la congres votează să se voteze pe listă în timp ce vreo opt filiale ce-l susţin pe Ludovic votează să se voteze uninominal.
De cîteva zile, deputatul nemţean şi arendaşul Bălţii Mari a Brăilei Culiţă Tărîţă a plecat din PSD şi o arde independent prin Camera Deputaţilor. Înainte să plece din partid, Culiţă şi-a rezolvat, însă, nişte scutiri de taxe din partea unui primar pesedist. De doar 100.000 de lei noi, aşa, cît un bacşiş. Despre ce e vorba: pe lîngă Balta Brăilei, unde e agricultor-şef, Culiţă mai deţine şi SC TCE 3 Brazi (adică Tărîţă, Culiţă şi Elvira, plus cei trei fii ca brazii din dotarea genetică a familiei).
Într-unul din numerele trecute vă explicam
cum stă treaba cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA): o instituţie ce împarte banii europeni, devenită o afacere de familie a directorului general adjunct, fost director general,
Nicolae Sterghiu.
Partid serios, aflat la guvernare, PD-L are şi o "organizaţie a oamenilor de afaceri PD-L", condusă de deputatul de Timiş Alin Augustin Florin Popoviciu. Şi cum afacerile astea sînt uneori viciu, Popoviciu şi-a numit şeful de campanie de la parlamentare (din colegiul Sînnicolau, unde şi-a anunţat Băse candidatura), consilierul judeţean Gheorghe Prenuca, pe postul de şef al organizaţiei oamenilor de afaceri PD-L Timiş.
Poate că nu ştiaţi, dar există şi la noi un Inspectorat General de Poliţie pentru Protecţia Animalelor (IGPPA), aşa cum pînă acum puteam vedea doar pe National Geographic sau Discovery. Numai că, exact ca la Radio Erevan, Poliţia Animalelor de la noi nu e poliţie, ci un ONG, şi nu se ocupă de protecţia animalelor, ci de protecţia hingherilor, deci a ălora care nu protejează animalele, ci dimpotrivă.
Diversitatea botanică a Deltei Dunării are de suferit: nu conţine suficientă sulfină, plantă terapeutică şi aducătoare de noroc în cont. Ceea ce, să recunoaştem, este o dramă.
Acest text nu are nici o legătură cu proiectul minier de la Roşia Montană, cel pe care Guvernul îl promovează şi prin care nişte munţi vor dispărea pentru a se extrage sute de tone de aur şi argint.
Ca să-şi mai ia de pe cap unele atribuţii, un ministru poate delega dreptul de semnătură secretarului general al ministerului. Posibilitate la care a apelat şi ministrul Paleologu cît timp a stat în fruntea Ministerului Culturii.
Deşi au trecut mai bine de trei luni de la numirea Guvernului Boc III, conducerea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cea care împarte subvenţiile europene destinate agricultorilor, este tot una interimară.
Cît costă un dosar penal? Jumătate de milion de euro şi aproape zece mii de cîini omorîţi. Dacă nu aţi atins asemenea performanţe, la revedere, probabil că Justiţia se va atinge de voi. Deci amatorii să se abţină, aici e treabă de profesionişti.
Revenirea lui Nicolae Sterghiu, acest fiu risipitor al fondurilor pentru agricultură, în postul de adjunct al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a adus în instituţie un suflu familial. Adică al familiei lui Sterghiu, acelaşi suflu care a mai adiat prin APIA şi prin 2007, cînd Nicolae Sterghiu era şef suprem al agenţiei.
Urmînd dîra de miros, am ajuns la Chişcani, o comună aruncată undeva lîngă Brăila, şi la locul unde se află „adăpostul“ în cauză, administrat de „asociaţia de protecţie a mediului şi animalelor“ Horez. Botezată aşa după individul din imagine, Vasile Horez. Ca să ne enervăm, fie că sîntem activişti pentru drepturile animalelor, fie că nu, trebuie spus că în acest abator Primăria din Brăila a băgat peste o jumătate de milion de euroi în ultimii patru ani.
Mii şi mii de impostori s-au ales cu certificate de revoluţionari după ce, în decembrie ‘89, cel mult s-au uitat la TV, nicidecum să fie văzuţi la TV, ca manifestanţi. Asta am scris acum cîteva săptămîni.
Au fost terorişti pe care nu i-a găsit nimeni, niciodată. Au existat vinovaţi care n-au fost condamnaţi nici pînă acum. Şi a avut loc o „revoluţie“ ale cărei dedesubturi sînt confuze. Avem, însă, revoluţionari. Cu acte-n regulă. Unii dintre ei au primit statutul ăsta la ani distanţă şi fără vreo tangenţă cu evenimentele din ’89. Vasile Blaga este un asemenea revoluţionar.
Am aflat cum a nimerit orbul Brăila: după miros. După mirosul de cîini omorîţi. Adică de hoituri de patrupede ucise. Şi e vorba de vreo şapte lătrători zilnic. Omorîţi pe banii Primăriei. Cam o sută de mii de euro anual.
Tărani din toate colţurile înzăpezite şi îngheţate ale ţării, vă rugăm, puţină atenţie: Ministerul Agriculturii tocmai a anunţat că a stabilit programul de plată a subvenţiilor restante pentru anul trecut, iar banii vor fi livraţi în lunile ianuarie şi februarie. Bine, probabil că placa asta cu „banii vor fi livraţi în lunile următoare“ aţi mai tot auzit-o.
Nu ştim dacă aţi sesizat, dar, între octombrie şi decembrie 2009, Radu Berceanu a fost şi ministru al Agriculturii, nu numai al Transporturilor. Suficient cît să spargă patru milioane de euro ca să „repare“ un contract prost care costase numai trei milioane de euro.
În timp ce oamenii muncii de la oraşe, sate şi birourile de şomaj se pregăteau să plece în concedii în pădure, care la furat, care la spînzurat, după buget, şefii Romsilva munceau pe brînci asudînd în palme. Nici lor nu le mergea prea bine, căci buzunarele le chiorăiau de foame, iar conturile le plîngeau de sete.
După ce în primele două episoade ale epopeii vinurilor fără struguri am degustat din licorile „fermentate uşor“ pînă ne-a luat durerea de căpăţînă, azi vom adăuga în pahar şi nişte veşti bune. Din păcate, nu suficiente. Sau nu suficient de bune. Astfel că la final, de la atîta amestec, ne va durea din nou capul. Băutura „uşor fermentată“ nu se lasă cu una, cu două, băiete!
O fi fost el negociator la Comisia Europeană pe programul de dezvoltare rurală pentru România şi şef de departament al Delegaţiei Comisiei Europene în România, dar Mihail Dumitru nu ne costă nici jumătate din cît ar fi costat Radu Berceanu. Mai ales cînd vine vorba de contracte şi bani de la buget.
Mai ţineţi minte întrebarea capcană pe care o pune orice învăţător prin clasa întîi sau a doua? Cea în care întreabă ce e mai greu, un kilogram de pene sau un kilogram de fier? Ei bine, Metro Timişoara are o altă întrebare capcană: ce e mai scump, un kilogram net sau un kilogram brut?